Capitolul IV
DECIZII ÎN INVESTITII

Investitii bazate pe fonduri proprii

        În acest paragraf vom încerca sã ne plasãm în postura unui om de afaceri sau a unui agent economic care dispune de fonduri proprii, deci nu se va baza pe împrumuturi atunci când va investi banii într-o afacere.
        Domeniul în care se investeste o sumã de bani nu a avut relevantã în cele prezentate pânã acum. Existã totusi douã directii clare, care prezintã un interes deosebit atunci când ne referim la plasarea banilor unei investitii. Banii pot fi plasati:
               a) pe piata de capital, prin cumpãrarea hârtiilor de valoare (actiuni, obligatiuni etc.)
               b) în fonduri fixe productive.
         În primul caz profitul este asteptat din dobânzi, revânzãri, dividende etc. iar în cel de-al doilea caz profitul este asteptat prin obtinerea unor venituri realizate din vânzarea produselor.
        Un om de afaceri sau un gent economic care dispune de bani îsi va pune la un moment dat întrebarea, fireascã, în care din cele douã directii îsi va dirija fondurile?
        Solutionarea aceastei dileme trebuie sã aibã la bazã o posibilitate de a putea compara cele douã variante. Dupã cum vom vedea elementul care stã la baza acestor categorii de decizii este rata dobânzii anuale reale a plasãrii capitalului pe piata financiarã în hârtii de valoare.
        Fie p rata anualã unitarã a dobânzii reale înregistratã la un moment dat pe piata financiarã.
        Fie S0 valoarea (suma) de care dispune investitorul pentru investitia sa. Dupã cum am vãzut în capitolul II, dacã aceastã sumã ar fi depusã la o bancã, cu alte cuvinte dacã ar fi investitã în hârtii de valoare, dupã un numãr de n ani ea va deveni, conform formulei (2):

Sn= S0(1+p)n
        Sã presupunem acum cã detinãtorul de capital are la dispozitie si cealaltã variantã: plasarea banilor în fonduri fixe productive. Ca exemplu, sã presupunem cã poate cumpãra un utilaj de productie care costã, desigur, S0 lei. Acesta se asteaptã ca dupã un anumit termen sã zicem n ani, sã obtinã un venit net (diferenta dintre valoarea vânzãrilor bunurilor produse cu echipamentul cumpãrat si costurile sale de exploatare), estimat, sã zicem, la valoarea V. Aceastã valoare poate fi consideratã ca un flux de venituri anuale V1, V2, ..., Vn deci
V = V1 + V2 + ... + Vn
        Acum, investitorului nu-i rãmâne decât sã compare cele douã valori V si Sn.
             - dacã V > Sn , va investi în utilaj, iar
             - dacã V < Sn , va plasa banii pe piata financiarã.
        Pânã aici lucrurile par foarte simple. În realitate ele nu stau chiar asa. În primul rând metoda are la bazã cunoasterea atât a valorii finale a veniturilor V cât si a costurilor initiale (suma de investit) S0, ceea ce, în practicã nu este totdeauna posibil.
În al doilea rând, estimarea valorii veniturilor V nu este întotdeauna o treabã usoarã.
        Sã presupunem acum cã investitorul îsi propune ca, dupã cei n ani, sã dispunã, în urma investitiei sale, de un capital pe care îl vom nota tot cu V. Pentru ca valoarea V sã fie echivalentã cu suma pe care ar obtine-o dacã ar plasa banii cu dobânda anualã unitarã p pe piata financiarã, ar trebui sã avem:
V = Sn = S0(1+p)n
de unde vom scoate cã:
S0 = V(1+p)-n
        Asa cum am vãzut, valoarea S0 se mai numeste valoarea actualizatã a lui V. Cu alte cuvinte, pentru a dispune de valoarea V la sfârsitul perioadei, este necesar sã fie plasati la începutul perioadei pe piata capitalului S0 lei, în conditiile unei rate a câstigului pe aceastã piatã cu valoarea unitarã p (în procente, 100p).
         Pentru valori diferite ale ratei dobânzii se vor obtine valori actualizate diferite. Mai precis, din ultima egalitate, putem observa cã:
             - dacã rata dobânzii este mai mare decât p, valoarea actualizatã este mai micã, iar
             - dacã rata dobânzii este mai micã decât p, valoarea actualizatã este mai mare.
        Dacã investitia se face cu un cost S0 , investitorul va putea lua decizia prin compararea valorii actualizate a venitului net V cu costul investitiei, astfel:
           a) va investi în productie, dacã rata dobânzii va fi mai micã decât p, deoarece valoarea actualizatã a fluxului de venituri va fi superioarã costului investitiei, sau
           b) va plasa banii pe piata capitalului, dacã rata dobânzii va fi mai mare decât p, deoarece valoarea actualizatã a fluxului de venituri din investitia în productie este mai micã decât costul investitiei.
        Comparatiile de care am vorbit pânã acum pot fi fãcute si pentru fiecare dintre veniturile anuale preconizate.
        Pentru a fi mai expliciti vom apela la un exemplu concret.
        Considerãm cã rata dobânzii anuale pe piata financiarã este de 25 %.         Presupunem cã investitorul si-a propus ca dupã doi ani, investirea într-un utilaj de productie, sã dispunã de un venit net total în valoare de 120.000.000 lei, din care, în primul an 80.000.000 lei, iar în al doilea an, 40.000.000 lei.
        Calculând valoarea actualizatã a acestui flux de venituri vom gãsi cã:
 S0 = V1(1+p)-1+V2(1+p)-2 = 80.000.000/1,25+40.000.000/1,5625=89.600.000 lei.
        Asadar, dacã utilajul va costa mai mult de 89.600.000 lei, de exemplu 100.000.000 lei, investitia nu ar trebui fãcutã, deoarece investitorul ar putea obtine mai mult prin plasarea aceleiasi sume pe piata capitalului.
        Metoda decizionalã expusã mai sus este cunoscutã sub numele de metoda valorii actualizate.
        Din relatia care exprimã valoarea actualizatã a unei sume putem extrage valoarea lui p (am mai întâlnit aceastã problemã în capitolul II, formula (2.3)), astfel:
p = (V/S0)1/n-1
relatie care permite calcularea unei dobânzi anuale unitare. În acest scop putem utiliza, pentru usurarea calculelor, tabelul 2.3 din anexa 2, sau programul CEC12 din anexa 1. De exemplu, pentru valorile numerice utilizate mai sus deterninãm:
k = V/S0 = 120.000.000/100.000.000=1,2,
iar pentru valorile lui n=2 si k=1,2 gãsim în tabelul 2.3 o ratã a dobânzii de 9,5 %.
        Asadar, pentru o ratã a dobânzii anuale de pe piata financiarã de 9,5 % investitorului îi va fi indiferent dacã va investi banii în utilajul de productie sau  în hârtii de valoare pe piata capitalului, deoarece va obtine în ambele cazuri acelasi profit.
        Tot la o investitie de 100.000.000 lei, dacã dobânda pietii financiare ar fi mai micã de 9.5 %, atunci investitorul va câstiga mai mult dacã ar cumpãra utilajul si l-ar exploata.
        Evident, în acest rationament am abuzat, renuntând la valorile anuale ale veniturilor preconizate de investitor si luând în calcul doar valoarea totalã a venitului net. Desi tehnica folositã este mai comodã riguros ar fi fost sã aflãm rata dobânzii din relatia:
V1(1+p)-1+V2(1+p)-2 = S0
deci
 80.000.000/(1+p)+40.000.000/(1+p)2 =100.000.000
din care gãsim, desigur, cu o dificultate mai mare, valoarea p=0.148.
        Asadar, pentru o ratã a dobânzii anuale de pe piata financiarã de 14,8 % investitorului îi va fi indiferent dacã va investi banii în utilajul de productie sau  în hârtii de valoare pe piata capitalului, deoarece va obtine în ambele cazuri acelasi profit.
        La aceeasi investitie de 100.000.000 lei, dacã dobânda pietii financiare ar fi mai micã de 14,8 %, atunci investitorul va câstiga mai mult dacã ar cumpãra utilajul si l-ar exploata.
        Metoda decizionalã utilizatã mai sus este cunoscutã sub numele de metoda ratei randamentului intern.
        Prin rata randamentului intern a unui plan de investitii se întelege acel procent al dobânzii pentru care valoarea actualizatã a fluxului de venituri nete este egalã cu costul initial al investitiei.
Inapoi                                                                           Inainte
Prima paginã