Prefatã
        Teribila tragedie a "Mogosoaiei" a trecut încet-încet în uitare, umbritã, vai, de alte evenimente care s-au perpetuat într-un cotidian cu aparentã de "normalitate". Privind în jur cuu atentie, cu greu mai descoperim sensuri luminoase, actiuni neumbrite de pericole. Stihiile se dezlãntuie de multe ori din cauza noastrã, facem parte din ce în ce mai mult din angranajul unei lumi imprudente, nu mai locuim în bunã vecinãtate cu lucrurile si cu fiintele, în noi însine nu mai întelegem semnele si chemãrile divinitatii. Trãim în grabã si în confuzie, tindem sã devenim niste "stãpâni rãi" ai naturii, sã o dezorganizãm fizic si spiritual. Provocãm si perpetuãm boli, rãzboaie, cataclisme si ne întrebãm "cum de a fost posibil asa ceva?"
        Peste regulile si legile naturale si supranaturale, omul evadeazã în neverosimil si fictiune - aceastã emfazã a existentei. Nu putem crede cã accidentele fac parte din vreun plan sau din vreo economie divinã: eliberarea de iluzie trebuie sã confirme chiar valoarea vietii.
        Citind cartea "Mogosoaia - istoria unei tragedii" de Petre Rãu, întelegi cã destinul a peste douã sute de oameni ar fi fost cu totul altul. Accidentul ar fi putut sã aibã consecinte mult mai reduse, dacã cel aflat la comanda vasului de pasageri ar fi avut un moment de "inspiratie". E drept cã foarte multe elemente au concurat la producerea nenorocirii, dar si aici, accidentul apare ca opus al minunii: vulgar, zgomotos si lacom! se revendicã întotdeauna din constiinta scindatã a acelora pe care îi paraziteazã, se întâmplã întotdeauna "din vina" cuiva. Cineva nu respectã o regulã, o conventie, un sistem de convietuire în comun - chiar si teoreticienii "actului gratuit" recunosc aceasta, cu toate subtilitãtile invocate. Dimpotrivã, minunea e discretã, calmã, luminoasã, e acel continuum al prezentei divine care se mentine în starea de firesc si normalitate. Din pãcate, aici minunea nu a avut loc, cei câtiva care s-au salvat pot spune cã au avut doar "noroc". E ciudat cum ratiunea umanã aglomeratã de "norme" si de "mãsuri de prevedere" poate gãsi justificãri pentru confuzie si dezordine. Ratiunea gãseste vinovati si nevinovati în proportii greu de stabilit pentru cã ea nu are acces la cauzalitatea supranaturalã. Practic, accidentul rãmâne implacabil pentru ratiunea înfrântã.
        În romanul de fatã, autorul are meritul de a derula planuri diferite ale actiunii, într-un ritm trepidant, de la profilul psihologic al personajelor în vremurile întunecate ale societãtii comuniste de atunci, la semnele divine si presimtirile inerente, trecând de la stilul pur epic la acela jurnalistic sau documentar, prelucrând si sistematizând o cantitate impresionantã de informatie, cu talentul de a nu diminua cu nimic din suspans.
        Cazul "Mogosoaia" rãmâne deschis încã interpretãrilor si problematizãrilor, autorul realizând aici, un roma al istoriei noastre apropiate, moralizator si palpitant, care ne dã speranta cã asemenea tragedii nu vor mai avea loc.
 
Iulian Grigoriu

 
..........
Prima-paginã ..........
 Inainte