Postfatã
        Chiar dacã disparitia unor oameni reprezintã un fenomen simplu, cel putin pe dimensiunile planetei albastre, - re/înscrierea si re/întoarcerea în matricea universalã constituind inexorabilul sine qua non - nimic nu este mai sfâsietor ca moartea violentã a celor apropiati, mai ales când aceasta vine catastrofic, asa cum s-a întâmplat în tragedia pachebotului Mogosoaia.
        Cartea scriitorului Petre Rãu întruneste conditiile unui document zguduitor, limpezeste apele tulburate în urmã cu zece ani, ridicã vãlul de ceatã artificialã care a ascuns evenimentele atâta amar de vreme.
        Documentul, realizat în stil romanesc/reportericesc, nu culpabilizeazã, nu anatemizeazã: sunt redate/narate/descãtusate momente si scene aproape indescriptibile, previziuni si postviziuni rãscolitoare, halucinante. Lucrarea cuprinde mãrturii si declaratii uluitoare, urmãreste ronologic/cerebral/sufleteste desfãsurarea nenorocirii, începutul si nesfârsitul acestui dezastru care a marcat atâtea destine.
        Omul - cititorul/urmasul/supravietuitorul - trebuie si are dreptul/obligatia sã stie, sã nu uite niciodatã cã este, deopotrivã, stãpânul sperantei si sclavul pãrerilor de rãu.
        Oamenii de bunã credintã sãdesc flori pe morminte.
 
Ion Zimbru

.........
..........