Capitolul XV
SISTEME DE COMUNICATII

XV.1. Principii de bazã

        Problema comunicatiilor legate de calculatoarele personale este complexã, mai ales cã nu toate sistemele de operare si limbajele de programare se ocupã direct de aceasta. In general aplicatiile privind software-ul de comunicatii sunt scrise separat si nu sunt simple. Acestea pot fi grupate în cinci clase mari a cãror prezentare succintã se va face în cele ce urmeazã.
        a) Transfer de date între calculatoare
             - se poate efectua pe orice tip de echipament de calcul;
             - constã în transferuri de texte, fisiere binare, baze de date etc.
             - transferul se face în felul urmãtor:
                      . se defineste masina "master" (care transmite datele) si masina "slave" (care receptioneazã aceste date),
                      . se foloseste un program, nu prea complicat, care sã dirijeze transferul.
             - orice program de comunicatie poate efectua acest transfer.
         b) Interogare de fisiere
             - se definesc "master"-ul si "slave"-ul; trebuie sã existe posibilitatea transferului în ambele sensuri,
             - programul trebuie sã gestioneze mesajele în ambele sensuri,
             - se are în vedere ca pe calculatorul principal sã fie definite gestiunea datelor si metodele de acces.
         c) Mesagerie
             -  are la bazã un set de ecrane predefinite, care sunt apelate, unul câte unul, de la terminal,
             - se are în vedere consultarea ecranelor si chiar stocarea într-un fisier a textului preluat de la un terminal si prelucrarea lui.
         d) Partajarea resurselor
             - mai multe masini pot accesa un acelasi sistem, pe care se vor efectua diferite operatiuni; pentru imprimare principiul se numeste gestiune prin spooler, adicã mai multi utilizatori îsi "împart" aceeasi imprimantã.
             - se pot partaja discuri Winchester, procesoare de calcul, linii de comunicare, imprimante etc.
         e) Partajarea fisierelor
             - mai multi utilizatori lucreazã cu aceleasi date,
             - este aplicatia cu cea mai largã utilizare, în special în sistemele de gestiune a bazelor de date,
             - trebuie tratate conflictele de acces si problemele de securitate a datelor.
        Tehnicile de conectare si protocoalele de schimb de date sunt caracterizate printr-o mare eterogenitate. Tentativele de normalizare sunt în general lipsite de succes, datoritã tendintei fiecãrui constructor de a-si impune propriul standard.
        Cel mai slab protocol de comunicatii este modul asincron. Cu toate acestea el este cel mai des utilizat, fiind si cel mai simplu si care asigurã o bunã functionare. In acest protocol este necesar sã existe:
             - un port serial (existent în configuratia standard a PC-urilor),
             - un cablu de legãturã,
             - un program simplu,
             - dacã transmisia se face la distantã, un modem.
        Din categoria aceasta fac parte urmãtoarele produse: Move-it, Kermit, ProComm, Telix etc.
        Retelele de calculatoare au fost împãrtite, încã de la început, în douã categorii distincte:
             a) Retele locale, dezvoltate independent de serviciile publice, (LAN - Local  Area Network),
             b) Retele la distantã, bazate pe suporturile publice de transmisie.
 


XV.2. Retele locale

        Principalele caracteristici ale unei retele locale sunt:
             - leagã fizic calculatoare si periferice în interiorul unei zone geografice limitate;
             - partajeazã între mai multi utilizatori resurse comune ca: mari unitãti de disc, imprimante, programe si fisiere diverse,
             - permite schimbul simplu de fisiere, la nivelul cel mai de jos,
             - permite utilizarea bazelor de date partajate, la nivelul de mijloc,
             - permite compilãri de programe, calcule stiintifice, copieri de volume foarte mari de date, la nivelul cel mai înalt.
        Schema de conectare este definitã de topologie. Topologiile cel mai des întâlnite sunt?: stea, inel si magistralã.
        Retelele LAN cel mai des utilizate sunt prezentate, pe scurt, în cele ce urmeazã:
         a) NetWare
             - apartine firmei Novell
             - este o retea de tip stea
             - interconecteazã maximum 24 de statii de lucru în jurul unui server care gestioneazã fisiere si pânã la maximum 4 imprimante.
             - distanta maximã între server si o statie de lucru este 1 km
             - viteza de transmisie este de 12 Mb/s.
         b) MemNet
             - apartine firmei MemSoft
             - poate interconecta pânã la 16 statii (de tip IBM-PC) în jurul unui server de tip PC sau PC/AT
             - serverul functioneazã sub MS-DOS cu programul de gestionare a retelei
             - programul de gestionare a retelei se numeste MemNet DOS Server
             - serverul poare fi înlocuit cu orice alt sistem din retea, în caz de defectiune
             - legãtura asincronã este de tip RS 422 si asigurã un debit de 500 Kb/s pe o distantã de maxim 250 m între statie si server.
         c) OmniNet
             - apartine firmei Corvus, din anul 1981, cu 20000 de retele instalate
             - permite cuplarea a 64 de statii de lucru
             - are o topologie de tip magistralã
             - lucreazã la o distantã de maxim 300 m între statii, dar permite instalarea unui  amplificator.
         d) IBM-PC Network
             - permisã numai pentru calculatoare de tip PC/AT
             - este o retea de bandã largã, utilizând un convertor de frecventã situat în vârful retelei, care asigurã multiplicarea frecventelor
             - permite pân? la 72 de statii de lucru
         e) PC-Net
             - PC-Net/AS (reteaua mare) are o topologie de tip magistralã si poate interconecta pânã la 160 de PC-uri sau compatibile, cu o vitezã de 0,8 Mb/s
             - PC-Net/Orchid (reteaua micã) este mai puternicã si mai cunoscutã; are o topologie de tip magistralã, cu protocol CSMA/CD care functioneazã la 1Mb/s cu cablu coaxial, la o distantã de mamim 2 Km; poate functiona si cu software Novell.
         f) IBM Token Ring
             - are o topologie de tip inel
             - functioneazã cu un protocol jeton
             - poate interconecta 260 de statii, care pot fi calculatoare de tip IBM-PC/XT sau AT
             - lucreazã la o vitezã de 16Mb/s
             - fiecare nod al retelei poate accepta pânã la 8 posturi de lucru
             - distanta maximã de interconectare este de 3 Km
             - un model redus permite interconectarea si prin cablu telefonic.
         g) ARCNet (Attached Resource Computer Network)
             - este una dintre cele mai vechi retele de calculatoare, fiind dezvoltatã în anii '70 de firma americanã DataPoint
             - are la bazã prima tehnologie comercialã de retea localã de mare vitezã, utilizând tehnologia "token-passing" care oferã o topologie flexibilã de conectare a calculatoarelor
             - are o largã utilizare, dispunând pânã în prezent de circa un milion de noduri instalate
             - ca popularitate este a doua, dupã Ethernet
             - a fost folositã si pentru interconectarea minicalculatoarelor
             - este o retea arborescentã, jumãtate magistralã, jumãtate stea
             - asigurã transmisii în bandã joasã la viteza de 2,5 Mb/s, prin cablu coaxial
             - distanta maximã între noduri este de 610 m, iar între douã statii de 6,7 Km.
         h) ViaNet
             - are o structurã arborescentã, la fel ca ArcNet
             - interconecteazã maximum 255 de statii
             - are un protocol de tip jeton
             - viteza maximã de transmisie este de 2,5 Mb/s
             - distanta maximã este de 6,7 Km.
         i) EtherNet
             - este un standard de retea LAN des utilizat, dezvoltat de firmele Digital Equipment, Intel si Xerox
             - are, de regulã, o topologie de tip magistralã
             - utilizeazã protocolul CSMA/CD
             - standardul adoptat de IEEE permite o vitezã de 10 Mb/s
             - reteaua este rapidã, flexibilã, popularã si cu un pret scãzut.
        Existã numeroase alte retele de calculatoare, unele mai putin cunoscute sau utilizate în unitãti militare etc. Dintre acestea mai amintim: ArpaNet, MilNet (SUA), MiNet (Europa), Token Bus (General Motors), UseNet (masini Unix), EUnet (Europa), CSNet, BitNet, SNA (IBM) etc.
        Dintre retelele publice cele mai cunoscute se bazeazã pe modelul OSI si au la bazã un protocol de comunicatie care a devenit un standard în domeniu si care se numeste X.25.
 


XV.3. Retele Novell NetWare

        In România cele mai folosite retele sunt retelele locale de tip NetWare ale firmei Novell. Circa 90% din implementãrile în domeniul retelelor din tara noastrã sunt fãcute cu acest produs. Asemenea retele au fost folosite pentru posturile locale la numãrarea voturilor în campaniile electorale de dupã 1989. Tinând seama de importanta si de interesul manifestat pentru aceastã categorie de retele locale enumerãm mai jos principalele caracteristici hardware si software utilizate:
       1) Caracteristici hardware pentru retele de tip Novell-NetWare
         microprocesoare: pentru PC - compatibil IBM: XT, AT-286, AT-386, etc. cu frecvente de lucru de 8, 12, 16, 25, 33, 66 MHz
         memorii RAM, capacitãti si tipuri: conventionale 640KB, extinse si/sau expandate la 1MB sau peste 1 MB
         discuri fixe (Winchester), capacitãti: 20 MB, 40 MB, 80 MB si peste 80 MB
 discuri flexibile: 360 KB, 1,2 MB, 1,44MB, de 5.25 si 3,50 inches
         imprimante: matriceale cu 9, 12 sau 24 de ace, cu jet de cernealã, color si laser.
       2) Caracteristici software pentru retele de tip Novell-NetWare
         sisteme de operare: MS-DOS,
         organizarea discurilor: partitionare, formatare logicã
         structura de directoare: arborescentã
         tipuri de fisiere: de date, de programe *.COM si *.EXE, de co-menzi *.BAT
         moduri si cãi de cãutare a fisierelor: PATH pentru fisiere de tip .COM si     .EXE,  APPEND pentru fisiere de date
         organizarea sistemului de operare MS-DOS: IO.SYS (IBMBIOS. SYS),     MSDOS.SYS (IBMDOS.SYS) si interpretorul de comenzi COMMAND.COM
         interfata utilizator-sistem de operare: prin comenzi interne sau externe.

Inapoi                                                   Inainte
Prima paginã