Capitolul V
UTILITARE

V.1.  ARHIVAREA FISIERELOR

        Diferite cauze pot conduce în procesul de exploatare a calculatorului la distrugerea informatiilor de pe disc. De exemplu, utilizarea incorectã a unor instructiuni poate sã aibã ca efect stergerea unor date importante, alterarea unor fisiere sau directoare etc. Iatã, pe scurt, principalele cauze care pot conduce la pierderea informatiilor de pe disc:
             - utilizarea incorectã a unor comenzi, în special cele care permit scrierea de date;
             - greseli de combinare în exploatare a unor comenzi incompatibile;
             - distrugerea informatiilor de cãtre virusi;
             - defectarea fizicã a discului etc.
        Aceste cauze pot fi combãtute, pânã la reducerea la minimum a pierderilor de informatii, apelând la procesul de arhivare a fisierelor utilizate si de pãstrare a acestora pe suporturi de date distincte si în locuri protejate.
        In general, fisierele sunt copiate pe discuri flexibile, utilizând, în principal, cele mai obisnuite comenzi de copiere: COPY, XCOPY, DISKCOPY. Dar, dupã cum se stie, hard-disk-urile sunt unitãti de memorie externe de mare capacitate, majoritatea acestora ajungând la ordinul sutelor si chiar miilor de MB. In aceste conditii pãstrarea dublurilor de date pe discuri flexibile prin copierea lor cu comenzile obisnuite ar conduce la o muncã deosebit de dificilã, uneori chiar imposibilã. In asemenea cazuri costurile sunt cu mult mai mari si munca de refacere este tot la fel de greoaie. Din aceste motive dar si din altele procedeul copierii este folosit doar într-o micã mãsurã si cel mai adesea doar în cazul grupurilor de fisiere (aplicatiilor) care nu depãsesc 1-2 KB.
        Un alt procedeu de arhivare a fisierelor, care se bucurã de o largã apreciere si este foarte rãspândit ca utilizare, este cel care utilizeazã programe specializate de copiere, programe care prezintã urmãtoarele avantaje:
             - economisesc substantial spatiul pe disc;
             - pot încadra, într-un singur fisier arhivã, grupuri întregi de fisiere utilizate în comun, de exemplu cele ale unei aplicatii;
             - simplificã procesul de evidentã si de întretinere a arhivelor.
        Fisierul arhivã este un fisier care înglobeazã unul sau mai multe fisiere în stare comprimatã. El are un cuprins care oferã lista fisierelor continute si un sistem de codificare care permite verificarea integritãtii fisierelor.
        Un program care efectueazã asemenea operatiuni trebuie sã aibã la bazã urmãtoarele principii:
             - contine un procedeu de comprimare a datelor,
             - permite afisarea listei fisierelor continute,
             - permite verificarea corectitudinii si integrit?tii datelor/fisierelor continute,
             - permite refacerea (decomprimarea) acestor fisiere.
        Procedeul de comprimare utilizat este propriu programului de arhivare. In functie de acesta, programele de arhivare pot diferi ca performante.
        Caracteristicile care le disting pot fi urmãtoarele:
             - gradul (procentajul de comprimare), care poate atinge, în medie, între 20-30% pentru fisierele executabile si 60-70% pentru fisierele alfanumerice,
             - viteza de executie,
             - simplitatea operatiunilor de tastare a comenzilor si de manipulare a unit?tilor de arhivare.
        In cele ce urmeazã vor fi prezentate, pe scurt, câteva dintre cele mai utilizate programe de arhivare-dezarhivare a fisierelor, cunoscute si în tara noastrã.

V.1.1.  Programele de arhivare-dezarhivare PKZIP si PKUNZIP

        Aceste programe au fost realizate de firma PKWARE Inc si au fost puse la dispozitia utilizatorilor fãrã restrictie, ele putând fi copiate si difuzate pe scarã largã în scopuri necomerciale.
        Primul program, PKZIP permite urmãtoarele operatiuni:
             - crearea fisierului arhivã,
             - adãugarea la arhivã a unor fisiere noi,
             - eliminarea din arhivã a unor fisiere,
             - listarea catalogului de fisiere arhivate.
        Programul PKUNZIP permite urmãtoarele operatiuni:
             - refacerea fisierelor din arhivã (dezarhivarea),
             - listarea catalogului de fisiere arhivate.
        Ambele programe, lansate în executie fãrã parametri, permit afisarea pe ecran a modului de utilizare a acestora (linia de comandã, descrierea functiilor si parametrilor). Totodatã, acestea mai permit si alte utilitãti comune, cum ar fi:
             - protectia fisierelor din arhivã împotriva accesului neautorizat;
             - identificarea automatã si utilizarea procesoarelor pe 32 biti;
             - arhivarea si dezarhivarea automatã a directoarelor si subdirectoarelor.
        Alãturi de aceste douã programe firma autoare a mai pus la dispozitie un program numit ZIP2EXE care poate transforma un fisier arhivã într-un program executabil cu rol de a reface fisierele din arhivã.
        Este important de retinut cã întotdeauna, la utilizarea acestui produs de arhivare, fisierului arhivã i se atribuie automat axtensia .ZIP.
        Linia de comandã a programului PKZIP este:

PKZIP [soptiuni] fis_arhs.ZIP [fis1,fis2,...]

unde
         fis_arh  - este numele atribuit fisierului arhivã.
         fis1,fis2,... - sunt numele fisierelor care se arhiveazã, eventual continând calea acestora; dacã lipsesc, se considerã implicit toate fisierele din directorul curent.
         optiuni - sunt optiunile comenzii, care pot fi, în principal, urmãtoarele:
                 -A - adãugarea fisierelor în arhivã;
                 -U - actualizarea arhivei;
                 -F - adãugarea unor versiuni noi ale fisierelor în arhivã;
                 -I - adãugarea fisierelor cu atributul nearhivat;
                 -M - mutarea fisierelor în arhivã;
                 -D - eliminarea fisierelor din arhivã;
                 -V - afisarea catalogului cu fisierele continute în arhivã;
                 -B<cale>- crearea unui fisier temporar, cu extensia .ZIP, în directorul indicat;
                 -ES - accelerarea procesului de arhivare;
                 -R - extinderea arhivãrii si asupra subdirectoarelor;
                 -P - se utilizeazã împreunã cu parametrul -R; la copierea fisierelor din subdirectoare se vor înscrie si cãile de acces;
                 -X - ignorarea unui fisier sau a unui grup de fisiere;
                 -S - stabilirea protectiei contra accesului neautorizat la arhivã.
        Lipsa optiunilor în linia de comandã conduce la considerarea implicitã a parametrului -A (adãugarea fisierelor la arhivã). Semmul - se va scrie o singurã datã pentru toti parametrii ceruti.

 Exemple:
 a)  cd norton
      PKZIP norton
        Dupã ce directorul NORTON a devenit curent (cd norton), comanda arhiveazã toate fisierele pe care le contine acest director si le va depune în fisierul arhivã care se va numi norton.zip. Fisierul arhivã va fi depus în directorul curent.
 b)  PKZIP -f A:persala.zip c:/pdox45/persala/*.*
        Comanda are rolul de a adãuga la fisierul arhivã persala.zip aflat în directorul rãdãcinã a discului A: toate fisierele care au versiuni noi din subdirectorul persala a directorului pdox45 din discul C:.
 c)  PKZIP -m norton.zip
        Comanda are rolul de a muta în arhiva norton.zip toate fisierele din directorul curent.
 d)  PKZIP -d norton.zip ndd.exe
        Comanda are rolul de a elimina din arhiva norton.zip fisierul numit ndd.exe.
 e)  PKZIP -v norton.zip
        Comanda are rolul de a afisa pe ecran unele informatii despre fisierele  aflate în arhiva norton.zip. Aceste informatii pot fi:
                 - numele fisierului,
                 - metoda de comprimare,
                 - dimensiunea fisierului sursã si a celui comprimat,
                 - procentul de spatiu economisit,
                 - data si ora ultimei actualizãri a fisierului,
                 - atributele fisierului si unele coduri de verificare.
 Observatii generale:
         - accelerarea procesului de arhivare se face în contul unei reduceri a gradului de comprimare;
         - cu ajutorul optiunii -V pot fi indicati parametri suplimentari care determinã forma si continutul listei afisate, de exemplu: T, B, R, N, E, S, D, P;
         - în anumite situatii, de exemplu în cazul parametrului -D, este obligatoriu de specificat numele fisierelor;
         - nu se admit caracterele * si ? în numele fisierelor arhivã;
         - numele extensiei (.ZIP) este implicit;
         - optiunea -S permite atribuirea unei parole (un sir de caractere cu ajutorul cãrora se cifreazã informatia din arhivã) astfel încât se asigurã protectia informatiei arhivate; în acest caz informatia nu va putea fi refãcutã decât prin indicarea precisã a acestui sir de caractere (de mentionat cã în cifru literele mari se disting de cele mici).
         - se recomandã ca programul PKZIP sã fie pãstrat într-un director inclus în cãile generale de cãutare implicitã (comanda PATH), pentru utilizarea cât mai facilã a acestuia.
         - se recomandã ca într-o arhivã sã fie incluse numai fisierele continute de un singur director (eventual si subdirectoarele acestuia).
            Linia de comandã a programului PKUNZIP este:

PKUNZIP [optiuni] fis_arh [cale] [fis]
unde
         fis_arh - este numele fisierului arhivã din care se vor extrage fisierele (se pot utiliza si caracterele * si ? pentru a utiliza mai multe fisiere arhivã în acelasi timp);
         cale - reprezintã calea în care se vor depune fisierele refãcute;
         fis - reprezintã numele fisierelor care vor fi extrase din arhive.
         optiuni - reprezintã optiunile programului care pot fi urmãtoarele:
              -X - eXtract, extragerea fisierelor din arhivã (este parametru considerat implicit, atunci când nu se specificã nici o optiune);
              -O - Overwrite, permite înlocuirea fisierelor existente pe disc;
              -V - Verbose, permite afisarea catalogului de fisiere arhivate;
              -T - Text, permite refacerea din arhivã numai a fisierelor care lipsesc  din directorul destinatie, sau care sunt mai recente, ca versiune, decât acestea;
              -D - Directory, restabileste si directoarele în procesul de dezarhivare;
              -C - Console, afiseazã pe ecran fisierele din arhivã;
              -P - Print, listeazã la imprimantã fisierele din arhivã;
              -S - Scramble, specificã parola de decodificare a fisierelor din arhivã.
 Exemple:
  a).  PKUNZIP -X a:norton.zip
        Comanda are rolul de a dezarhiva toate fisierele continute în arhiva norton.zip aflatã în directorul rãdãcinã a discului A:, rezultatul depunându-se în directorul curent.
 b).  PKUNZIP A:norton.zip -V
        Comanda afiseazã pe ecran fisierele continute în arhiva norton.zip din directorul rãdãcinã a discului A:.
 c).  PKUNZIP -C A:persala.zip citeste.ma
        Comanda are rolul de a afisa pe ecran fisierul citeste.ma aflat în arhiva persala.zip din directorul rãdãcinã a discului A:; litera C urmatã de litera M conduce la afisarea paginalã a informatiilor.
 d).  PKUNZIP -D a:persala.zip
        Comanda are rolul de a reface fisierele continute în arhiva persala.zip, inclusiv a celor continute în subdirectoarele directorului care a fost arhivat; în acest caz se presupune cã, comanda de arhivare a inclus si parametrul pentru arhivarea subdirectoarelor arhiva si txt ale directorului persala din discul C:, ceea ce înseamnã o linie de comandã care ar fi arãtat astfel:
PKZIP -RP a:/persala.zip c:/persala/*.*.
Observatii generale:
         - se recomandã ca programul PKUNZIP sã fie pãstrat într-un director a cãrui cale este indicatã în comanda PATH , în scopul utilizãrii facile a programului.
         - o optiune de arhivare -RP poate fi refãcutã si fãrã a indica optiunea -D, dar în acest caz se va tine seamã de faptul cã subdirectoarele nu vor mai fi refãcute iar fisierele dezarhivate vor fi depuse în acelasi director.
         - nereconstituirea parolei indicate la arhivarea fisierelor conduce la imposibilitatea refacerii fisierelor din arhivã; de aceea se recomandã ca parola sã fie bine memoratã si utilizatã.
         - se recomandã a fi arhivate numai grupuri de fisiere aflate într-un singur director; în aceste cazuri, atât procesul de arhivare (linia de comandã, parametrii utilizati, rapiditatea arhivãrii, etc.) cât si cel legat de întretinerea arhivelor si de dezarhivare devin mult mai simple si sunt cu mult mai rapide.
         - pentru aplicatii compacte se recomandã sã fie construite fisiere de comenzi care sã arhiveze (salveze) pe discuri flexibile, fisierele care o compun.

V.1.2.  Programul de arhivare-dezarhivare ARJ

        Programul de arhivare-dezarhivare ARJ a fost realizat de americanul Robert K. Jung. Programul prezintã unele avantaje vizibile în comparatie cu cele similare, motiv pentru care si în tara noastrã a început sã aibã o arie largã de rãspândire. In primul rând, programul înglobeazã ambele functii de bazã: arhivarea si dezarhivarea fisierelor. In al doilea rând, el oferã una dintre cele mai bune comprimãri (un procentaj de comprimare mult mai bun decât la alte produse similare). Nu în ultimul rând trebuie mentionat si faptul cã, prin numerosii parametri pe care îi acceptã, el poate oferi numeroase functii suplimentare legate de problemele de arhivare si dezarhivare a fisierelor.
        Linia de comandã este:

ARJ comanda [S-|/}[w [-|+|optiune]...] fis_arh[.ARJ][fis1 fis2 ...]
unde
         comanda- este un parametru care specificã tipul operatiunii de bazã, si poate fi:
                 a - adãugare fisiere la arhivã;
                 b - executã o comandã DOS sau un fisier de comenzi;
                 c - constituie un comentariu pentru fisierele arhivate;
                 d - stergere fisiere din arhivã;
                 e - extragerea fisierelor din arhivã;
                 f - adãugarea unor versiuni noi la arhivã;
                 i - testeazã integritatea programului de arhivare ARJ.EXE;
                 k - sterge din arhivã fisierele cu versiuni mai vechi;
                 l - listarea continutului arhivei;
                 m - mutarea fisierelor în arhivã;
                 n - renumeste fisierele din arhivã;
                 o - ordoneazã fisierele din arhivã;
                 p - listeazã fisierele din arhivã la imprimantã;
                 r - sterge calea din numele fisierelor;
                 t - testarea integritãtii fisierelor din arhivã;
                 u - modificarea fisierelor din arhivã;
                 v - afiseazã în timpul arhivãrii numele fisierelor din arhivã;
                 x - extragerea fisierelor din arhivã împreunã cu întreaga lor cale;
                 y - copiazã arhiva cu optiunile noi.
        fis_arh - reprezintã numele fisierului arhivã, acesta purtând întotdeauna extensia .ARJ.
         fis1, fis2 ... - reprezintã numele fisierelor care intrã în arhivã;
         -sw - reprezintã una din optiunile de arhivare-dezarhivare a fisierelor care sunt numeroase si care pot fi vãzute tastând coduri, dintre care, cele mai importante ar putea fi:
         - - dezafecteazã parametrul specificat;
         + - afecteazã parametrul specificat;
         ! - seteazã lista de caractere (!);
         # - selecteazã fisierele prin numãr;
         $ - adaugã/extrage eticheta de volum;
         a - permite orice atribut de fisier;
         a1 - permite orice fisiere si directoare;
         b - schimbã fisierele cu versiuni mai vechi;
         b1 - schimbã fisierele cu versiuni mai vechi dar le sterge bitul de arhivare;
         jm - permite arhivarea cu o comprimare maximã;
         jp - pauzã dupã fiecare ecran plin;
         jp50 - pauzã dupã fiecare paginã de 50 de fisiere;
         p - permite folosirea tuturor numelor de cãi;
         p1 - permite numele de cãi si toate subdirectoarele;
         q - cerere de confirmare pentru fiecare fisier;
         t - seteazã tipul fisierului (implicit 0);
        Fisierele arhivate cu produsul ARJ au extensia .ARJ.
Exemple:
 a).  ARJ a norton -jm
        Comanda permite arhivarea tuturor fisierelor din directorul curent (presupus aici ca fiind cel numit norton din discul C:) cu maximum de comprimare, într-un fisier arhivã care se va numi norton.arj.
 b).  ARJ a -e persala *.*
        Comanda arhiveazã toate fisierele din directorul curent (presupus aici a fi cel numit persala din discul C:) într-un fisier arhivã numit persala.arj; arhivarea se va face fãrã a tine seamã de fisierele aflate în subdirectoarele arhiva si txt.
 c).  ARJ a TP
        Comanda arhiveazã toate fisierele din directorul curent (presupus aici ca fiind directorul TP din discul C:) într-un fisier arhivã care se va numi TP.ARJ.
 d).  ARJ a norton ndd.exe speedisk.exe
        Comanda adaugã fisierele ndd.exe si speedisk.exe aflate în directorul curent (considerat aici ca fiind directorul norton din discul C:) în arhiva de fisiere numitã norton.arj.
 e).  ARJ e persala.arj
        Comanda are rolul de a dezarhiva fisierele arhivate în persala.arj; fisierele arhivate vor fi depuse în directorul curent.
 f).  ARJ  l  norton
        Comanda are rolul de a lista pe ecran continutul arhivei de fisiere numitã norton.arj.
 g).  ARJ x persala.arj
        Comanda extrage fisierele din arhiva persala.arj inclusiv structura de directoare si subdirectoare continute.
 h).  ARJ e persala.arj arhiva/*.* -p1
        Comanda are rolul de a extrage din arhiva persala.arj numai fisierele aflate în subdirectorul arhiva care a fost arhivat.
 i).  ARJ d -n norton.arj *.*
        Comanda sterge fisierele din arhiva norton.arj care nu existã pe disk.
 j).  ARJ a -va A:persala.000
        Comanda are rolul de a crea arhiva persala pe cel mult 1000 de volume de discuri flexibile din unitate A: numerotate .de la 000 pânã la 999.
 k).  ARJ a -r PDOX45
        Comanda permite, atunci când directorul curent este PDOX45, de a arhiva toate fisierele din directorul curent, dar si toate fisierele din subdirectoarele continute (de exemplu: PERSALA, cu subdirectoarele ARHIVA si TXT, BALANTA, cu subdirectorul TXT).

V.1.3.  Programul de arhivare-dezarhivare ICE

        Programul ICE de arhivare si dezarhivare a fisierelor este foarte asemãnãtor cu programul ARJ prezentat în paragraful anterior. El este mai putin utilizat decât acesta din urmã, este mai putin cunoscut, în ciuda faptului cã efectueazã o arhivare bunã (un procent bun de reducere a spatiului pe disc), are o vitezã mare de executie si este simplu de manevrat. Nu în ultimul rând, acest produs ocupã cel mai mic spatiu pe disc (circa 33 KB).
        Fisierele arhivate cu acest produs poartã extensia .ICE, ceea ce le face usor de recunoscut.
        Linia de comandã este:

ICE [comanda] [SS/|-}Ssw[-|+|2|optiune]}}...]fis_arh [Sd:}|Sdir/}]scale...]
unde
         comanda- este una din urmãtoarele comenzi:
         a - adaugã fisiere la arhivã;
         f - adaugã versiuni noi la arhivã;
         d - sterge fisiere din arhivã;
         p - afiseazã la imprimantã fisierele din arhivã;
         u - modificã fisiere din arhivã;
         m - mutã fisiere noi în arhivã;
         e,x - extrage fisiere din arhivã;
         l,v - afiseazã pe ecran fisierele din arhivã;
         t - testeazã integritatea arhivei.
         fis_arh - numele fisierului arhivã (cãruia i se atribuie automat extensia .ICE);
         sw - parametrii de arhivare-dezarhivare care, în principal, sunt urmãtorii:
             r - colecteazã recursiv fisierele;
             x - acceptã un nume de extensie pentru fisiere;
             p - distinge toate numele de cãi;
             a - acceptã orice atribut de fisier;
             w - asigneazã directorul de lucru;
             m - eliminã mesajele de confirmare a cererilor;
             v - vizualizeazã fisierele din arhivã;
             dir - reprezintã numele directorului gazdã;
Exemple:
 a).  ICE a norton
        Comanda creazã arhiva numitã norton.ice care va contine toate fisierele din directorul curent (se presupune aici cã directorul curent este directorul norton din discul C:.
 b).  ICE e norton
        Comanda are rolul de a extrage (dezarhiva) toate fisierele din arhiva norton.ice si de a le depune în directorul curent.
 c).  ICE  l  norton
        Comanda afiseazã pe ecran toate fisierele continute în arhiva numitã norton.ice.
 d).  ICE e A:/NORTON.ICE C:/NORTON
        Comanda are rolul de a extrage din arhiva norton.ice care se aflã în directorul rãdãcinã a discului A: toate fisierele pe care le contine si a le depune în directorul norton din discul C:.
 e).  ICE d norton ndd.exe
        Comanda are rolul de a elimina fisierul ndd.exe din arhiva norton.ice.

V.1.4.  Programul de arhivare-dezarhivare RAR

        Programul RAR de arhivare si dezarhivare a fisierelor este foarte asemãnãtor cu programul ARJ prezentat mai înainte. El este mai putin utilizat, fiind un produs de datã mai recentã, care nu a apucat încã sã fie prea cunoscut. Fiind unul dintre putinele produse din aceastã categorie, produs care introduce tehnica de lucru cu meniuri si taste functionale, se pare cã produsul va fi tot mai mult preferat. Pe lângã acest atribut deloc neglijabil, programul efectueazã si o arhivare foarte bunã (ca procent de reducere a spatiului ocupat pe disc), având totodatã si o vitezã mare de executie. In plus, produsul permite realizarea unor fisiere executabile, de mare concentrare, care contin fisierele arhivate.
        Autorul produsului este Eugene Roshal. Versiunea 1.52, cea mai rãspânditã în tara noastrã, dateazã din august 1994. Procesul de arhivare sau dezarhivare a fisierelor decurge într-un mod asistat, pe ecran fiind prezentate scale procentuale de comprimare/decomprimare a fisierelor, timpul estimat si cel utilizat, statistici de fisiere si directoare etc.
        Fisierele arhivate cu acest produs, în afara celor executabile, poartã extensia .RAR, ceea ce le face usor de recunoscut.
        Linia de comandã este:

RAR
sau
RAR [comanda][S-}Ssw}...]fis_arh[Sd:}|Sdir/}]scale...]
        Primul format al comenzii conduce la modul de utilizare prin functii de meniuri si/sau taste functionale.
        Interfata produsului în acest caz prezintã ecranul împãrtit în mai multe ferestre. Una din acestea, cea care ocupã partea stângã a ecranului, prezintã pe patru coloane numele, mãrimea, data si ora creãrii fisierelor din directorul de lucru. Aici, pe baza unui cursor pus la dispozitie, pot fi alese fisierele în scopul arhivãrii sau dezarhivãrii. Alte douã zone din partea dreaptã a ecranului contin informatii utile despre memoria utilizatã si setãrile curente ale unor functii importante ale produsului (prezenta/lipsa utilizãrii parolei, nivelul de comprimare etc.). In partea de jos a ecranului sunt prezentate principalele taste functionale cu explicatii scurte. Iatã, prezentat succint, care sunt aceste taste si ce rol au:
         a) Pentru functii de lucru cu fisiere:
              <F1> - Help;
              <F2> - Adaugã fisierele marcate la arhiva definitã;
              <F3> - Vizualizare fisiere;
              <F4> - Improspãteazã versiunile fisierelor;
              <F5> - Creazã volume;
              <F6>  - Mutã fisiere într-o arhivã;
              <F7> - Modificã fisiere;
              <F8> - Sterge fisiere;
              <F9> - Permite modificarea unor optiuni;
              <F10> - Iesire din program;
         b) Pentru functii de lucru cu arhive:
              <F1> - Help;
              <F2> - Testarea integritãtii unei arhive;
              <F3> - Vizualizare fisiere arhivã;
              <F4> - Extrage fisiere cu cãile complete;
              <F5> - Adaugã comentarii la o arhivã;
              <F6>  - Extrage fisierele din directorul curent;
              <F7> - Converteste arhive în modul SFX (fisiere executabile);
              <F8> - Sterge fisiere din arhivã;
              <F9> - Permite modificarea unor optiuni;
              <F10>- Iesire din program;
         c) Pentru functii comune de lucru:
             <Alt>/<C>  - Mod color;
             <Alt>/<D> - Alegerea unui driver;
             <Alt>/<J> - Mediul de lucru cu sistemul de operare;
             <Alt>/<M> - Selecteazã nivelul de comprimare;
             <Alt>/<P> - Permite utilizarea unei parole;
             <Alt>/<S>  - Salvarea operatiunii curente;
             <Alt>/<W> - Permite alegerea unui director de lucru;
             <Space>,<Ins>- Selecteazã fisiere;
             "+"  - Selecteazã un grup;
             "-"  - Deselecteazã un grup;
             "*"  - Interschimbã selectarea;
             <Enter> - Intrare în arhivã;
        Al doilea format al comenzii este foarte asemãnãtor cu cele deja prezentate la programele ARJ si ICE. Parametrii utilizati în linia de comandã au urmãtoarele semnificatii:
             comanda- poate fi una din urmãtoarele comenzi:
              a - adaugã fisiere la arhivã;
              f - adaugã versiuni noi la arhivã;
              d - sterge fisiere din arhivã;
              p - afiseazã la imprimantã fisierele din arhivã;
              u - modificã fisiere din arhivã;
              m - mutã fisiere noi în arhivã;
              e,x - extrage fisiere din arhivã;
              l,v - afiseazã pe ecran fisierele din arhivã;
              t - testeazã integritatea arhivei;
              en - intrare în arhivã;
              k - blocare arhivã;
              c - adaugã comentarii la o arhivã;
              cf - adaugã comentarii la fisiere;
              cw - scrie comentariile arhivei într-un fisier.
             fis_arh - numele fisierului arhivã (cãruia i se atribuie automat extensia .RAR);
             sw - parametrii de arhivare-dezarhivare care, în principal, sunt urmãtorii:
             r - colecteazã recursiv fisierele;
             o+ - scrie peste fisierele existente;
             o- - nu scrie peste fisierele existente;
             bw - selecteazã modul alb-negru;
             y - confirmare (Yes) pentru toate fisierele;
             col - selecteazã modul color;
             c- - dezactiveazã prezentarea comentariilor;
             ep - exclude cãile definite;
             u - modificã fisiere;
             ed - nu include si directoarele vide;
             x<fisier>- exclude fisierul specificat;
             x@<lista>- exclude fisierele din lista specificatã;
             v - creazã volume cu autodetectarea mãrimii;
             v<marime>- creazã volume cu mãrimea=<marime>*1000;
             p<parola>- defineste o parolã utilizator;
             w<cale>- defineste directorul de lucru;
             m<0..5>- defineste gradul de comprimare (0 = cel mai scãzut, 5 = cel mai înalt, implicit este 3);
             e<s,h,a,r>- defineste atributele fisierelor considerate: s = system, h = hidden, a = arhive, r = read only;
             dir - reprezintã numele directorului gazdã;
        Pe lângã programul RAR poate fi întâlnit si programul UNRAR a cãrui linie de comandã este asemãnãtoare cu cea prezentatã mai sus, diferenta constând doar în numãrul mai mic de parametri utilizati. Dupã cum se poate usor intui, programul are rolul de a dezarhiva fisierele arhivã cu extensia .RAR. Iatã semnificatia principalilor parametri utilizati în linia de comandã:
             comanda- poate fi una din urmãtoarele comenzi:
             x - extrage fisiere din arhivã cu toate cãile continute;
             e - extrage fisiere din arhivã în directorul curent;
             v,l - afiseazã pe ecran fisierele din arhivã;
             t - testeazã integritatea arhivei;
             fis_arh - numele fisierului arhivã (care are extensia .RAR);
             sw - parametrii de dezarhivare care, în principal, pot fi urmãtorii:
             o+ - scrie peste fisierele existente;
             o- - nu scrie peste fisierele existente;
             c- - dezactiveazã prezentarea comentariilor;
             u - modificã fisiere;
             p<parola>- decriptarea se face pe baza parolei introdusã la arhivare;
 Exemple de utilizare în mod comandã:
         a).  RAR   a norton
        Comanda creazã arhiva numitã norton.rar care va contine toate fisierele din directorul curent (se presupune aici cã directorul curent este directorul norton din discul C:.
         b).  RAR e norton
        Comanda are rolul de a extrage (dezarhiva) toate fisierele din arhiva norton.rar si de a le depune în directorul curent.
       c).  RAR l norton
        Comanda afiseazã pe ecran toate fisierele continute în arhiva numitã norton.rar.
       d).  RAR e A:/NORTON.RAR C:/NORTON
        Comanda are rolul de a extrage din arhiva norton.rar, care se aflã în directorul rãdãcinã a discului A:, toate fisierele pe care le contine si le depune în directorul norton din discul C:.
         e).  RAR d norton ndd.exe
        Comanda are rolul de a elimina fisierul ndd.exe din arhiva norton.rar.


V.2.  TRATAREA VIRUSILOR

        Furtul de informatii pe calculator este un domeniu extrem de delicat, care s-a extins foarte mult în unele tãri avansate, în ciuda unor sisteme legislative bine puse la punct si a unor eforturi exceptionale de protectie si securitate a datelor.
        Anual se cheltuiesc sume imense pentru preîntâmpinarea fraudelor pe calculator. Unele statistici indicã sume cheltuite anual în aceste scopuri situate între 4 si 6 miliarde de dolari numai în S.U.A.
        Orice aplicatie care utilizeazã un calculator are ca atribute principale datele si programele care o constituie si care, în functie de importanta acestora, trebuiesc protejate împotriva pierderilor accidentale sau constiente, a distrugerii voite sau accidentale.
        Prin constructia sistemelor de calcul de tip IBM PC si compatibile, dar si prin sistemul de operare DOS utilizat, care este un sistem deschis, oricine poate citi, copia sau sterge date din memoria sa internã sau externã.
        Din motivele prezentate este lesne de înteles cã, în primul rând, creatorilor de programe si aplicatii pe aceste sisteme le revine sarcina de a lua mãsuri de protectie a informatiilor. Toate sistemele de protectie trebuie sã prevadã si sã asigure datele si programele împotriva a cel putin urmãtoarelor actiuni:
         a pierderi accidentale; acestea pot rezulta datoritã unor cãderi de tensiune, a defectãrii unitãtilor de disc sau a memoriei interne etc.; un remediu în acest sens poate fi acela a arhivãrii permanente a datelor si programelor, astfel încât sã poatã fi refãcutã, fãrã pierderi mari, "poza" de lucru dinaintea accidentului;
         b) accese neautorizate la date, în special la cele cu caracter secret (militare, particulare etc.), copieri neautorizate de date si programe; în acest sens este utilã folosirea unor parole care pot limita accesul diferitilor utilizatori la diferite nivele de informatii, oprind inclusiv copierea neautorizatã a fisierelor;
         cfraude pe calculator (furturi de date sau alterarea lor etc.); despre acestea au fost prezentate câteva date la începutul acestui paragraf; eliminarea completã a acestora este încã o problemã nerezolvatã complet astãzi, desi eforturile au fost fãcute pânã astãzi au fost foarte mari;
         d) maladiile calculatoarelor; acesta este subiectul de care ne vom ocupa mai pe larg în acest capitol.
        Maladiile calculatoarelor se împart în mai multe categorii, în functie de modul lor de manifestare si de pagubele pe care le produc.
             1 - Virusi, care infecteazã sistemul prin modificarea fisierelor si prin alterarea functionãrii sistemului. Un virus are proprietatea de a se "reproduce", prin autocopierea sa în diferite fisiere din sistem, de obicei cele cu extensia .COM sau .EXE. In acest caz distrugerea unui virus este o operatiune costisitoare, necesitând de cele mai multe ori verificarea tuturor fisierelor din sistem si, nu de putine ori, renuntarea sau reinstalarea unor programe utile.
             2 - Bombe cu întârziere care sunt secvente de programe introduse în diferite locuri în cadrul sistemului si care, la o anumitã datã si orã, sau la realizarea unor conditii "prielnice" impuse de creatorul acestora, pot produce actiuni distructive ca:
                  . stergerea unor fisiere,
                  . blocarea sistemului de operare,
                  . reformatarea discului Winchester,
                  . distrugerea fisierelor sistem etc.
        Detectarea unor asemenea "bombe cu întârziere" este, de asemenea, o operatiune dificilã, în principal datoritã faptului cã, aparent, sistemul functioneazã perfect, pânã în momentul declansãrii "exploziei".
             3 - Calul troian - poate fi un program  cu extensia .COM sau .EXE din sistem, folosind uneori chiar nume de comenzi externe ale sistemului de operare pentru a induce în eroare. Atunci când este lansat în executie poate distruge directorul, tabela de alocare a fisierelor sau alte fisiere din sistem.
             4 - Capcane mascate - sunt, de regulã, programe care pedepsesc copierea ilegalã a unor fisiere protejate. Un exemplu în acest sens este compilatorul dBase Clipper. Firma a livrat programul pe piata europeanã într-o variantã care, dupã 750 de compilãri se autodistruge. De asemenea, programul FoxBase contine în interiorul sãu o capcanã mascatã. Aceasta comparã numãrul de serie al programului cu informatia de identificare înregistratã pe hard-disk la instalare. In cazul în care nu se gãseste corespondenta programul executã anumite instructiuni care îl transformã la nivelul unui dBase II.
        Se poate întelege cã aceste capcane nu altereazã  functionarea sistemului si nu distrug alte programe. Ele au doar rolul de a nu permite anumitor utilizatori neavizati sau intrusi de a folosi în mod neautorizat programul.
        Unii virusi au fost conceputi ca glume ale unor aventurieri, altii au fost construiti deliberat, cu scop destructiv. Astãzi existã chiar grupuri organizate pentru producerea virusilor, grupuri care au propriile lor publicatii, cãrti si reviste si care "invitã" la dezvoltarea de noi generatii, tot mai sofisticate de virusi.
        Pe tema virusilor pe calculator s-a scris si încã se va mai scrie mult. Existã manuale care trateazã acest subiect (unele apãrute si în tara noastrã), se scriu numeroase articole prin reviste de specialitate, existã chiar si o revistã, în Anglia, intitulatã "Virus Bulletin", destinatã în exclusivitate acestui subiect.
        Un virus poartã o amprentã proprie care este necesarã pentru a evita infectarea unui program deja infectat.
        De asemenea, un virus contine partea sa principalã care determinã actiunea de infectare si autoreproducere, care se numeste nucleu. Partea distructivã a virusului contine instructiunile care produc alterarea functionãrii calculatoarelor.
        Este de remarcat faptul cã virusii nu infecteazã fisierele de date, pentru simplul motiv cã acestea nu pot fi executate. De cele mai multe ori virusii atacã fisiere de genul:
             - cu extensia .EXE, fisiere executabile standard,
             - cu extensia .COM, fisiere executabile mai mici de 64 KB,
             - cu extensia .BAT, fisiere cu driver-e sau de tip pilot,
             - cu extensia .SYS, fisiere de tip sistem,
            - cu extensia .OVL, fisiere de reacoperire,
             - cu extensia .DLL, fisiere biblioteci dinamice sub Windows.
        Existã o anumitã categorie de virusii, numiti polimorfici care se caracterizeazã prin faptul cã îsi schimbã profilul dupã fiecare fisier infectat. Ei sunt din ce în ce mai des întâlniti.
        Evolutia virusilor pe calculator este un fenomen din ce în ce mai îngrijorãtor. Revista italianã MicroComputer afirma în urmã cu câtiva ani cã, doar în numai zece luni au putut fi detectati peste 120 de virusi noi, necunoscuti. O statisticã recentã, efectuatã de cercetãtorii de la firma S&S Software International, apreciazã la circa 150-200 de virusi noi detectati în fiecare lunã. La începutul anului 1995 au fost catalogati peste 6000 de virusi, adicã de 30 de ori mai multi decât cei cunoscuti la mijlocul anului 1990. Pentru acesti virusi existã "antidot" însã, tinând seamã de faptul cã anumiti virusi se pot transforma în diverse variante, numãrul lor, este posibil sã fie mult mai mare.
        Doar 5 dintre cei peste 6000 de virusi au fost interceptati cã actioneazã sub Windows si numai doi sub sistemul de operare OS/2. Se pare, asadar, cã tinta de bazã este tot "bãtrânul sistem de operare DOS".
        Cel mai "dur" virus la ora actualã este cel numit "form". Acesta se instaleazã în sectorul de boot al discului infectat si cauzeazã generarea unui sunet, de fiecare datã când se apasã o tastã. Actiunea virusului se declanseazã numai pe data de 18 a fiecãrei luni. Odatã cu sunetul se afiseazã pe ecran si un mesaj obscen la adresa unei persoane numite Corrinne. Sã fie vorba de o "rãzbunare" de naturã eroticã a unui bun informatician?
        In Statele Unite si în America Latinã, circulã un virus mai viguros numit Natas (de fapt, cuvântul Satan, citit invers). Acesta poate infecta sectorul boot, tabela de partitii precum si toate fisierele care au extensiile "com" sau "exe" si care au fost executate mãcar o datã.
        Alte exemple de "reactii" ale unor virusi ar putea fi:
             - virusul Brain înlocuieste numele volumului de dischetã cu numele sãu;
             - virusul Vendredi 13 mãreste dimensiunea programelor infectate cu 512 octeti;
             - virusul KeyPress afiseazã pe ecran sirul "AAAAA" atunci când se apasã tasta <A>,
             - virusul Golden Gate devine agresiv doar dupã ce a infectat nu mai putin de 500 de programe,
             - virusul Michelangelo actioneazã numai pe data de 6 martie a fiecãrui an,
             - virusul Cybert-Tech-B actioneazã numai pe data de 31.12.1993,
             - virusul Data Crime introduce o semnãturã de 1168 octeti,
             - virusul Vienna introduce o semnãturã de 648 octeti etc.
        In scopul micsorãrii posibilitãtilor de infectare cu virusi sunt necesare unele mãsuri de protectie a calculatoarelor personale. Acestea ar putea fi urmãtoarele:
             - este de preferat sã nu se lanseze în executie programe care nu sunt luate din surse sigure.
             - este necesar sã se pãstreze pe discuri flexibile sau pe bandã magneticã programele originale si alte fisiere importante.
             - sistemul de operare nu se încarcã decât de pe discuri flexibile verificate.
             - este util sã se foloseascã programe specializate în detectarea si eliminarea virusilor.
        Existã numeroase programe care au rolul de a detecta si elimina virusi.
 In versiunea 6.2 a sistemului de operare MS-DOS poate fi întâlnit programul (comanda externã) MSAV care poate detecta si elimina peste 800 de virusi cunoscuti. In acest sens este necesar sã cunoastem felul în care aceastã comandã poate fi actionatã.
        Existã si unele case de software specializate în acest domeniu, care elaboreazã permanent programe în versiuni tot mai proaspete, cuprinzând posibilitãti de detectare si eliminare a numerosilor virusi cunoscuti. Iatã, pe scurt, doar câteva dintre cele mai cunoscute produse apãrute în versiuni recente si în tara noastrã si care pot fi procurate prin firmele de produse shareware:

McAfee Scan for DOS & Windows & OS/2 v.2.2.4E
        Produsul este catalogat sub numele VDS 3.0 U - Virus Detection System 3.0. El a fost lansat sub aceastã versiune la data de 13.07.1995. Poate captura "virusii" într-o formã inofensivã, metodã care are avantajul cã permite studierea si descifrarea virusilor. Este un antivirus pentru calculatoarele de tip IBM PCIBM PC si are suport Netware LAN. Este echipat cu un scaner foarte rapid, un "integrity checker" puternic, un "decoy launcher" în timp real adicã un program de micã dimensiune care lanseazã în executie fisiere "momealã" de tip .com, .exe etc, urmãrind dacã sunt atacate de programe virus.
        Pe data de 18.07.1995 a fost lansatã si versiunea Scan 95 - Viruscan for WIN 95.
        Programul este o versiune shareware a programului VDS 3.0 G - varianta militarã. Oferã scanare multiplã, verificând inclusiv integritatea datelor. Poate fi programat pentru scanare la pornirea sistemului si are o instalare foarte rapidã si usoarã. Programul este deosebit de eficient, asigurând cã nici un virus nu reuseste sã se infiltreze în sistemul în care este instalat.

Integrity Master 2.42 D
        Produsul apartine firmei Stiller Research. si dispune de o interfatã intuitivã continând multe meniuri si un help on-line. El poate detecta virusi cunoscuti si necunoscuti, verificând în acelasi timp si integritatea fisierelor. Versiunea cea mai recentã a apãrut în luna mai 1995 si oferã, suplimentar, o protectie completã a CMOS-ului si detecteazã bug-uri software.

Thunderbyte AntiVirus for DOS & Windows v.6.35
        Produsul a fost lansat la data de 01.06.1995. El reprezintã, la ora actualã, unul dintre cele mai puternice programe antivirus. Este cotat drept cel mai rapid program de scanare din lume. Acesta poate monitoriza toate operatiunile executate de calculator, oprind orice executie suspectã, prin interogarea utilizatorului. Lucrând în background în Windows, efectueazã o scanare lentã a întregului sistem fãrã a împiedica lucrul cu alte programe sub Windows. Are o interfatã mai prietenoasã si poate fi programat pentru scanare, initializare sume de control etc. Poate fi programat pentru a scana sistemul la intervale definite de utilizator sau la lansarea Windows-ului, pornirea calculatorului etc. Arhiva contine un program scanner (TbScan), un cleaner (TbClean) si câteva TSR-uri care verificã fiecare program înainte de executie.

Virux for PC v.2.96
        Programul apartine firmei Datawatch Corp. si a fost lansat la data de 14.05.1995. El cuprinde un scaner si "dezinfectant" pentru PC-uri, precum si un program TSR pentru combaterea virusilor cunoscuti si necunoscuti. Programul TSR ocupã doar 528 octeti.
        Produsul poate detecta cu succes peste 5000 virusi, poate fi utilizat si în retele. El oferã posibilitatea scanãrii pe baza unor fisiere externe de semnãturi de virusi sau siruri scrise în hexa. Prin mertoda sumelor de control programul poate verifica integritatea fisierelor. Mai mult, el foloseste chiar momentul scanãrii pentru a detecta virusii din memorie care infecteazã fisiere, caz în care opreste scanarea sistemului.

F-PROT 2.18A
        Produsul a fost lansat în aceastã versiune în luna iunie 1995, versiune care poate recunoaste 1683 de "famiilii" de virusi, fiecare familie putând cuprinde de la 1 pânã la 50 virusi. Produsul contine un program scanner combinat cu un cleaner precum si un program rezident numit Virstop.
        Este unul dintre cele mai cunoscute produse de acest gen, reprezentând un arsenal întreg de arme antivirus. Poate identifica si virusi necunoscuti si raporteazã aparitia oricãrui virus nou sau modificat dintr-unul mai vechi.     Permite introducerea de noi semnãturi de virusi, (optiune existentã în program) sau de siruri asimilate cu semnãturi de virusi.

CATCH MTE
        Produsul apartine firmei VDS Advanced Research Group si poate recunoaste virusi bazati pe mutatii (Mutation Engine). Testat pe MS/PC DOS 3.3 si pe netware 386, se bazeazã pe algoritmul Boyer-Moore si foloseste tehnici foarte sofisticate pentru a depista acest tip de programare virus. Pentru utilizare programul trebuie boot-at de pe o dischetã "curatã", altfel programul refuzã sã ruleze.

        Una dintre cele mai renumite firme cu preocupãri în domeniul combaterii virusilor pe calculatoare este McAfee Associates din Santa Clara, SUA care, a elaborat pânã în prezent peste 120 de versiuni noi a programelor sale de devirusare. Principalele programe ale firmei, cu rol de detectare si eliminare a virusilor, sunt: SCAN, CLEAN, NETSCAN si WSCAN. In ultimele versiuni aceste programe au fost îmbogãtite cu parametri speciali pentru texte si mesaje în diferite limbi cum ar fi:
              /FR   - pentru Franta (French)
              /SP   - pentru Spania (Spanich) etc.
        In aceeasi idee sunt utilizate si fisiere specifice, cu extensia .MSG, cum ar fi: FRENCH.MSG, SPANICH.MSG etc.

        Prezentãm în ccntinuare câteva detalii privind modul de utilizare a unor programe de scanare/devirusare mai des utilizate:

 Programul SCAN

        Programul SCAN are rolul de a detecta (scana) virusii din memoria unui calculator si de a afisa numele acestora odatã cu declansarea unui semnal de alarmã atunci când un virus a fost detectat.
        Linia de comandã a programului este urmãtoarea:

SCAN <driver(s)> <options>
unde
             dirver(s) - indicã driver-ul care va fi scanat (unitatea de disc).
             options  - pot fi urmãtoarele:
                     /? sau /H sau /help- pentru afisarea unui help pe ecran.
                     /A - scaneazã toate fisierele, inclusiv cele de date.
                     /AD - scaneazã toate driver-ele de hard libere.
                     /AF<fis>- memoreazã verificarea în fisierul fis.
                     /BELL - emite un semnal la detectarea unui virus.
                     /CERTIFY- listeazã fisierele care nu au cod de validare.
                     /CF<fis>- cautã virusii cu datele aflate în fisierul dat, fis.
                     /CHKHI- verificã memoria de la început si pânã la 1088 KB.
                     /D - rescrie sau sterge fisierul infectat.
                     /E.xxx .yyy- scaneazã fisierele cu extensia .xxx si .yyy.
                     /EXT<fis>- scaneazã, folosind date din fisierul fis.
                     /FAST - mãreste viteza de executie.
                     /HISTORY<fis>- creeazã un fisier de istoric fis.
                     /M - scaneazã memoria pentru toti virusii.
                     /NOBREAK- dezafecteazã întreruperile în timpul scanãrii.
                     /NOMEM- dezafecteazã cãutarea virusilor în memorie.
                     /SAVE - salveazã optiunile specificate ca optiuni implicite.
                     /SUB - scaneazã toate subdirectoarele.
                     @<fis>- scaneazã folosind optiunile din fisierul fis.

Exemple de utilizare:
         a) SCAN C:     - scaneazã discul C:
         b) SCAN A: f1.exe - scaneazã fisierul f1.exe de pe discul A:
         c) SCAN A: /A /CV  - scaneazã toate fisierele si cautã codul de validare pentru virusi necunoscuti.
         d) SCAN B: /D /A - scaneazã toate fisierele din discul B: si dacã gãseste vreun virus se pregãteste sã-l steargã.
         e) SCAN C: D: E: /AV /NOMEM - scaneazã virusii si codurile de validare si sare peste faza de cãutare a acestora în memorie.
        Pentru dezinfectare, de regulã, se procedeazã în felul urmãtor:
             - se închide sistemul (Butonul <Power Off>)
             - se introduce discheta sistem si se reporneste sistemul, astfel cã sistemul de operare se va încãrca de pe dischetã
             - se lanseazã comanda (programul) CLEAN, de pe discheta sistem - dacã existã - sau de pe altã dischetã, cu linia de comandã care sã continã numele virusului care a fost anuntat de comanda SCAN.

 Programul CLEAN

        Programul CLEAN are rolul de a dezinfecta calculatorul de virusii ai cãror nume au fost detectate de programul SCAN. Linia de comandã pentru lansarea în executie a programului este urmãtoarea:

CLEAN <driver(s)> <options>
unde
 dirver(s) - indicã driver-ul care va fi scanat (unitatea de disc).
                 options  - optiuni.
        Majoritatea optiunilor descrise la comanda SCAN sunt valabile si pentru comanda CLEAN. De aceea nu vom mai face o descriere a acestora. Dacã comanda este tastatã fãrã parametri atunci pe ecran vor apare indicatiile necesare pentru utilizare. Dacã utilizatorul tasteazã unul din parametrii: /? sau /H sau /help dupã numele comenzii atunci pe ecran va fi afisat un Help bogat în explicatii.

Exemple de utilizare:
         a) CLEAN /? - aduce un help pe ecran
         b) CLEAN C: smicht - sterge virusul Michelangelo din discul C:
         c) CLEAN A: B: [stoned] - sterge virusul Stoned din discurile A: si B:
         d) CLEAN C: [D2] - sterge virusul Dir-2 din discul C:
Observatii:
         a) Existã virusi care infecteazã anumite zone de fisiere, astfel încât nu mai pot fi eliminati. In aceste cazuri programul anuntã utilizatorul cã este indicat sã se steargã fisierele infectate si sã fie reinstalate.
         b) Exemple de virusi cunoscuti: 512, 1024, 1971, Aids-2, Alameda, Amoeba, Andre, Anthrax, Anti-Tel, Aragon, Ashar, Athens, B3, Bloody, Brain, Cannabis, Cascade, Chaos, Cheeba, Crazy Eddie, Dark Avenger, Damage, Davis, Dir-2, Evil, Evil Impire, Exebug, Fam, Fich, Fich Boot, Flip, Gremlin, Hacker, Hi, Holocaust, Invader, Lucifer, LZRQ, Malaga, Maltese, Michelangelo, Microber, Murphy, MVF, Naughty, Nomenklatura, Pentagon, Phoenix 2000, Pogue, QMU, Shifter, Silly Willy, Stoned, Telecom, Tequilla, Tequila-Virus-101, Turkey, Whale, Wordswap, Zero Bug etc.
         c) Câteva exemple de virusi deosebit de periculosi:
             - Arnold Schwarzenegger - terminã sesiunile si apoi dispare, revenind mai târziu;
             - Warren Commission Virus - nu permite deschiderea fisierelor infectate decât dupã 75 ani;
             - Government Economist Virus - desi toate încercãrile de diagnosticare software vor arãta cã nimic nu este suspect, totusi acest virus blocheazã orice activitate;
             - Gallup Virus - circa 60% dintre PC-urile infectate cu acest virus pierd 30% din datele continute si îsi diminueazã viteza cu 14%;
             - Adam and Eve Virus - distruge un cuplu de bytes de pe calculatoarele Apple;
             - Airline Virus - poate transfera datele din calculator la mare distantã;
             - Freudian Virus - determinã ca PC-ul gazdã sã fie obsedat de propriul sãu "motherboard".
         d) Un sir de virus pentru fisierul utilizator are formatul:
                  # Comentariu despre virus
                  " aabbccddeeff..........." , unde
aa, bb, ... etc. sunt octeti în hexazecimal. Fiecare astfel de linie reprezintã un virus.
         e) Existã si virusi cu nume românesc, produsi de unii profesionisti din tara noastrã sau din alte tãri. Iatã câteva exemple de virusi de acest gen: Petre Roman, IMF-1-Iasi, Petru-Groza, Chisinãu etc.

V.3.  XTreeGold

        Utilitarul a apãrut pe la sfârsitul anilor 80, dupã PCShell. Primele versiuni prezentau structura (arborescentã) a directoarelor la care se gãsea pompterul.     Mai târziu, un programator de shareware a inventat o variantã extinsã (Xtrended-Tree) care se baza pe comanda Tree a sistemului de operare DOS, afisând fisierele din toate ramificatiile prezentate de aceastã comandã si permitând sortarea lor pe diferite categorii. Au urmat apoi unele îmbunãtãtiri prin adãugarea unor elemente de gestiune a fisierelor si astfel a apãrut unul din cele mai concise si "curate" utilitare de gestiune a fisierelor: XTree.     Shareware-ul a fost achizitionat de o firmã care îi va prelua si numele: XTree Software. Aceasta lanseazã pe piatã versiunea Gold. Firma XTree Software este preluatã apoi de Executive Systems, o nouã firmã de utilitare, iar programul, ajuns la versiunea 1.1 este rescris, ameliorat, finisat si apar versiunile 2.0/2.5. Executive Systems este, la rândul ei, achizitionatã de Central Point, a doua firmã de utilitare din lume ca vânzãri, care abandoneazã shell-ul propriu PCShell în favoarea XTreeGold. Programul este si mai mult finisat, si apare versiunea 3.0. La rândul sãu Central Point-ul este achizitionat de firma Symantec, firmã care promova utilitarul Norton Commander si, suprafinisat la versiunea 4.0, XTreeGold ajunge astfel sã fie promovat de singura firmã de utilitare importantã de pe calculatoarele personale. Iar lovitura de teatru este cã Symantec renuntã la Norton Commander în favoarea XTreeGold!
        Utilitarul XTreeGold este un produs foarte cunoscut în tara noastrã, dupã Norton Commander fiind cel mai utilizat produs din aceastã categorie. El oferã o gamã largã de facilitãti si înlocuieste majoritatea comenzilor importante ale sistemului de operare MS-DOS cu functii alese elegant din meniuri sau prin intermediul tastelor functionale. In plus, utilitarul XTreeGold oferã diverse alte facilitãti privind:
             . lucrul cu directoare si fisiere,
             . lucrul cu mai multe unitãti de disc,
             . dispune de un editor de texte puternic, mult superior celui din Norton Commander,
             . oferã numeroase date statistice despre unitãtile curente, despre memorie si spatiile disponibile,
             . are numeroase functii de informare,
             . dispune de un help interactiv bine dezvoltat etc.
        Modul în care produsul pune pe ecranul principal toate informatiile sub formã graficã este foarte apreciat, în principal din urmãtoarele motive:
             - prin multitudinea de informatii aduse pe ecran
                  . driver-ul si directorul curent, calea si fisierul activ,
                  . data si timpul (ceas on-line),
                  . statistici ale spatiului de memorie ocupat,
                  . dimensiuni de directoare si fisiere,
                  . numele tuturor fisierelor din directorul curent,
                  . lista comenzilor pentru directoare si fisiere etc.
             - prin prezentarea structurii arborescente a directoarelor (comanda Tree) si posibilitatea selectãrii directoarelor si fisierelor curente prin cursor.
        In general, un utilizator care a lucrat si a cunoscut facilitãtile complete ale utilitarului XTreeGold, cu greu va mai accepta sã foloseascã alt produs de acest gen.
        Ecranul principal este împãrtit în mai multe ferestre, unele numai informative, altele active pentru utilizarea cursorului sau pentru selectarea comenzilor prin litere sau taste functionale. Ecranul este organizat astfel:
             . zona superioarã, cu informatii despre calea curentã, datã si timp, memorie disponibilã etc.
             . zona centralã, care prezintã structura arborescentã a directoarelor si permite alegerea directorului curent prin cursor sau mouse.
             . zona din dreapta, cu informatii despre dimensiunea memoriei disc disponibilã, a memoriei ocupate de directorul si fisierul curent etc.
             . zona fisierelor, situatã într-o fereastrã din partea de jos a ecranului, sub zona directoarelor, care prezintã fisierele din directorul curent; prin apãsarea alternativã a tastei <Enter> se poate trece usor cursorul din zona directoarelor în zona fisierelor si invers, procedura de alegere a unui fisier fãcându-se în acelasi mod ca în cazul directoarelor.
             . zona inferioarã, plasatã în partea cea mai de jos a ecranului care prezintã pe trei rânduri comenzile care pot fi alese prin apãsarea unei litere coloratã în mod distinct sau prin actionarea mouse-ului.

        Iatã principalele operatii care pot fi selectate numai tastând o singurã literã (cea  coloratã distinct):
         a) comenzi pentru lucrul cu directoare si fisiere
             . comparãri, renumiri, mutãri, copieri, creeri si stergeri de fisiere si directoare,
             . informatii despre fisiere si directoare, lista fisierelor din disc,
             . schimbarea discului curent, marcarea/demarcarea fisierelor si directoarelor,
             . afisarea sau modificarea atributelor fisierelor,
             . vizualizarea si listarea la imprimantã a fisierelor etc.
         b) comenzi generale
             . selectarea meniului, help, statistici, vizualizãri generale,
             . informatii despre memoria disponibilã
             . executarea unor comenzi ale sistemului de operare sau a programelor utilizator prin tastarea liniei de comandã a acestora,
            . selectarea editorului de texte,
             . iesire din produs etc.
        Utilitarul pune la dispozitie si un program de configurare a produsului, cu functii alese din meniuri, grupate pe categorii: setarea culorilor pentru ferestrele ecranului principal, alegerea modului de sortare a directoarelor si fisierelor (în ordinea mãrimilor, alfabeticã dupã nume sau dupã extensie), setatea imprimantei etc.
        In cele ce urmeazã se prezintã principalele caracteristici ale produsului XTreeGold sub versiunile cele mai recente din anul 1995:
       a) XTreeGold 3.0 pentru DOS
             . este la fel de rapid ca si Norton, cu exceptia lucrului cu CD-ROM-urile
             . cuprinde toate functiile Norton Commander-ului
             . poate lucra cu grupe de fisiere, domeniu în care este imbatabil
             . cuprinde utilitare de sistem fiabile (de exemplu: comanda Oops! de recuperare a fisierelor sterse, Wash Disk, care curãtã de pe disc fisierele sterse etc.)
             . arhiveazã/dezarhiveazã în mod compatibil ZIP.
             . comenzi simple etc.
       b) XTreeGold 4.0 pentru Windows
             . oferã compatibilitatea la nivel de comenzi cu varianta pentru sistemul de operare DOS
             . include suport pentru nume lungi de fisiere, similar Explorer-ului din Windows 95
             . prezintã un mod performant de vizualizare a fisierelor
             . permite o vizualizare ierarhizatã a fisierelor
             . include suport pentru arhivare/dezarhivare în mod compatibil ZIP.2.0x.
             . prezintã unelte pentru sincronizare/comparare de fisiere
             . prezintã functii de recuperare a datelor integrate etc.
       c) Navigator pentru Windows 95.
             . Explorer din Windows 95 este aproape identic cu XTreeGold 4.0.
             . Symantec lanseazã pe piatã, aproape simultan cu Windows 95, un gestionar de fisiere net superior Explorer-ului si TaskBar-ului din Windows 95, denumit Norton Navigator, care este, de fapt, PCTools Multiple Desktop (din PCTools 2.0) cuplat cu o versiune actualizatã a XTreeGold-ului 4.0.
             . TaskBar-ul din Navigator serveste si ca gestionar de ecrane virtuale etc.
        Produsul este recomandat în primul rând începãtorilor, fiind foarte usor de asimilat si oferind o posibilitate foarte simplã de exploatare a sistemului de operare.

V.4.  Utilitare NORTON

        Utilitarele NORTON (NORTON Utilities) sunt o serie de programe care permit exploatarea sau modificarea continutului mediilor magnetice. Ele oferã diverse facilitãti pentru manipularea sistemului de operare MS-DOS dar si pentru acoperirea principalelor lipsuri ale acestuia. Programele puse la dispozitie pot fi utilizate independent sau pot fi folosite dintr-un meniu special care cuprinde toate componentele sistemului. Acest meniu poate fi lansat în executie cu ajutorul programului NU (NORTON Utilities), produsul principal, care permite exploatarea sau modificarea continutului suportilor magnetici. NU este orientat pentru urmãtoarele operatiuni de bazã:
              - selectia datelor
              - exploatarea datelor
              - restaurarea fisierelor sterse.
        Celelalte utilitare mai importante, care pot fi apelate din NU sau pot fi executate direct, prin tastarea numelui acestora în linia de comandã a sistemului de operare, sunt:
           DS - Directory Sort: permite sortarea fisierelor unui director dupã nume, extensie, datã, orã sau mãrime, crescãtor sau descrescãtor.
           DT - Disk Test: permite testarea integritãtii discului.
           FA - File Attributes: permite gestionarea atributelor interne ale fisierelor (ascuns, sistem, arhivã, protejat la scriere).
           FF - File Find: permite gãsirea unui fisier în orice director.
           LD - List Directory: afiseazã lista directoarelor de pe o unitate.
           QU - Quick Unerase: cautã fisierele sterse.
             SA - Screen Attributes: gestioneazã culorile de fond si de text ale ecranului.
           SI - System Informations: furnizeazã informatii despre sistemul de operare
           UD - Undelete Directory: restaureazã (reface) un director sters.

        Firma NORTON a mai pus la dispozitie o serie de utilitare de o deosebitã importantã. Douã dintre acestea vor fi prezentate pe scurt, în cele ce urmeazã.

        1) NDD (Norton Disk Doctor)
        Utilitarul NDD permite efectuarea unor teste de integritate a discurilor. Totodatã, utilitarul poate repara anumite erori care sunt depistate în urma unei analize riguroase. Linia de comandã pentru lansarea în executie a programului este:

NDD
        Operatiunile care pot fi executate cu ajutorul acestui produs sunt urmãtoarele:
             - selectarea unui disc A:, B:, C: etc.
             - analizarea discului pentru testarea integritãtii lui:
                      . tabela de partitie
                      . boot
                      . FAT (tabela de alocare a fisierelor)
                      . structura directoarelor
                      . structura fisierelor
                      . lost clusters
             - testarea discului, cu sau fãrã repararea erorilor depistate, cu sau fãrã confirmare.

        Optiunile sunt alese din meniuri explicite. Produsul prezintã, în timpul testãrii, timpul scurs si timpul estimat, sectoarele curente si totale, de asemenea, o scalã de progres.

        2) SPEEDISK
        Rolul utilitarului SPEEDISK este de a optimiza informatiile de pe discuri. Optimizarea discurilor semnificã aici reordonarea directoarelor si fisierelor pentru scurtarea timpului de acces la informatii, eliminarea zonelor de disc neutilizate, reîntregirea fisierelor deframentate etc. Linia de comandã pentru lansarea în executie a utilitarului este:

SPEEDISK
        Operatiunile care pot fi executate cu ajutorul acestui produs decurg în felul urmãtor:
             - selectarea unui disc A:, B:, C: etc.
             - alegerea tipului de optimizare a discului
             - analizarea informatiilor pe disc si recomandarea automatã a tipului de optimizare
             - executarea optimizãrii discului
        Modurile de optimizare pot fi urmãtoarele:
             - totalã
             - totalã cu directoarele înainte
             - totalã cu fisiere reordonate
             - numai fisierele defragmentate
             - numai spatiul liber nefragmentat.
        Optiunile sunt alese din meniuri explicite. Produsul prezintã, în timpul testãrii, timpul scurs de la începerea optimizãrii, o scalã de progres si modul în care decurg citirile si scrierile blocurilor de memorie.

V.5.  PC TOOLS

        PC Tools este un utilitar care functioneazã sub sistemele de operare DOS si care oferã o serie de functii si optiuni asemãnãtoare cu cele ale utilitarului Norton Utilities. Desi construit pe alte criterii decât Norton Utilities, este foarte asemãnãtor cu acesta mai ales în ceea ce priveste functiile oferite. El poate fi folosit si sub formã de instalare rezidentã.

Compress - PCTools

        PC Tools contine douã optiuni (meniuri) de bazã:
             - pentru tratarea fisierelor
             - pentru functii de operare asupra discului si functii speciale.
        Programul functioneazã în totalitate conversational. El oferã si o functie Help foarte bine pusã la punct.
        PC Tools, asa cum îl anuntã si denumirea, oferã o gamã largã de instrumente, grupate dupã cum urmeazã:
 1) Tratarea fisierelor
             - permite utilizarea majoritãtii comenzilor sistemului de operare MS-DOS, fãrã a fi nevoie sã se cunoascã comenzile si sintaxa acestora.
 2) Functii disc si speciale
             - functiile disc permit manipularea unei întregi unitãti, pentru operatii de:
                  . copiere
                  . comparare
                  . verificare
                  . editare
                  . redenumire
                  . cãutare de informatii etc.
             - functiile speciale trateazã directoarele (redenumire, creare, stergere, modificare, restaurare manualã sau automatã a fisierelor distruse etc.) sau întreg sistemul (afisarea tuturor caracteristicilor sistemului si a configuratiei sale).
        Este indicatã utilizarea lui deoarece este un sistem simplu de asimilat si oferã o gamã largã de facilitãti, mai ales celor care nu stãpânesc bine sistemul de operare MS-DOS.

V.6.  NORTON COMMANDER

        In anul 1983, la mai putin de un an si jumãtate de la lansarea sistemului de operare DOS, un programator genial, Peter Norton, a conceput un program care avea sã devinã celebru. Acest program reprezenta o interfatã practicã, fiabilã, "graficã" si rapidã pentru gestionarea fisierelor DOS, pentru prezentarea structurilor de fisiere si pentru accesul rapid (prin intermediul tastelor functionale) la cele mai frecvente si utile comenzi de gestiune a fisierelor. Acest produs s-a numit Norton Commander, prescurtat NC, devenind mai târziu cel mai "furat" produs de pe calculator, considerându-se cã are de 50-100 ori mai multi utilizatori decât numãrul de licente.
        Datoritã numeroaselor facilitãti pe care le-a oferit acest produs, el a fost confundat deseori cu sistemul de operare DOS.
        Produsul este o replicã isteatã a utilitarului PC Tools. Majoritatea functiilor descrise la produsul anterior se regãsesc si în acest produs, diferenta constând, în primul rând, în modul de efectuare a selectiei si executiei lor.
        Modul conversational este prezent si la acest produs. Suplimentar, Norton Commander oferã si un editor de texte destul de evoluat. Pe ansamblu, Norton Commander este un mediu de operare deosebit de eficient, mai ales în ultimile sale versiuni. In tara noastrã este cel mai utilizat produs din categoria utilitarelor.
        In versiunile recente produsul prezintã reale îmbunãtãtiri ale functiilor vechi si introduce o serie de functii noi.
        Iatã, pe scurt, principalele caracteristici ale acestui produs:
             - lansarea în executie a produsului se face tastând comanda NC de pe prompterul sistemului.
             - iesirea din program se face prin apãsarea tastei <F10> urmatã de o confirmare (Y) sau nu (N).
             - forma generalã a ecranului are la bazã douã ferestre dreptunghiulare sub care apare prompterul sistemului de operare. Prima linie a ecranului este rezervatã selectãrii unui meniu ale cãrui functii de bazã sunt: Left, Files, Commands, Options si Right. Ultima linie a ecranului prezintã tastele functionale si comenzile atasate acestora.
             - ferestrele NC pot contine urmãtoarele informatii:
                      . continutul unui director pe disc,
                      . structura arborescentã a directoarelor,
                      . informatii despre discul si directorul afisat etc.
             - prompterul sistem, aflat în partea de jos a ecranului, foloseste pentru tastarea imediatã a diferitelor comenzi MS-DOS.
             - pentru selectare, directoarele si fisierele din ferestre pot fi marcate sau demarcate
             - existã multe taste functionale, dintre care se mentioneazã:
                     <F1>  Help - informatii scurte despre tastele functionale
                     <F2> User - lansarea unor comenzi dintr-o listã a utilizatorului
                     <F3> View - vizualizare fisiere
                     <F4> Edit - editare fisiere
                     <F5> Copy - copiere de fisiere
                     <F6> Ren/Move- redenumire fisiere sau mutarea acestora
                     <F7> MkDir - creare de directoare
                     <F8> Delete - stergere de fisiere sau subdirectoare
                     <F9> Menu - afisarea unui meniu suplimentar
                     <F10> Quit - iesire din Norton Commander.
             - prin intermediul meniului selectat cu tasta <F9> NC poate stabili modul de afisare a ferestrelor pe ecran, poate schimba regimurile de lucru ale programului etc.
             - trecerea în alt director se face prin marcarea directorului (pozitionarea cu cursorul) si apãsarea tastei <Enter>
             - trecerea dintr-o fereastrã într-alta se face prin apãsarea taste <Tab>
             - selectarea unui grup de fisiere se face prin urmãtoarele operatiuni:
                      . includerea/excluderea unui fisier în grup:  tasta <Ins>
                      . includerea/excluderea fisierelor dupã mascã: tastele +/-
        Multi utilizatori considerã însã astãzi cã NC a devenit o relicvã. Astfel, i se pot aduce numeroase critici, printre care:
                     . asocierile de taste si comenzi sunt neintuitive
                     . conceptele care stau la baza sistemului sunt bazate pe influente CP/M si Unix, deci sunt învechite.
                     . shell-ul este cu perspective limitate, vizualizând structurile/ fisierele fragmentat si nu în ansamblu.
        In schimb, NC a rãmas un produs usor de asimilat si încã destul de utilizat, recomandat în primul rând începãtorilor.

V.7.  NORTON GUIDES

        Produsul Norton Guides este un utilitar cu rol informational care poate fi instalat pe calculatoarele tip IBM PC si poate fi lansat în executie prin apãsarea unei combinatii de taste (se poate instala si rezident). La baza interfetei cu utilizatorul produsul prezintã un sistem complet de meniuri multiple care permit alegerea oricãrei optiuni din meniu prin simplã tastare, prin întoarcerea la optiunea precedentã, cãutarea unei optiuni etc.
        Prezentarea produsului este foarte prietenoasã, la baza ei stând meniuri cu ferestre multiple. Orice functie de alegere a unei optiuni conduce la afisarea de informatii despre subiectul cerut. Informatiile pot fi:
                     . despre utilizarea limbajului Turbo Pascal,
                     . despre utilizarea sistemului de gestiune a bazelor de date dBase,
                     . despre limbajul C,
                     . despre limbajul de asamblare,
                     . despre BIOS,
                     . despre sistemul de operare,
                     . despre coduri ASCII etc.
        Aceste informatii acoperã un domeniu foarte vast, practic toate subiectele esentiale fiind cuprinse în acest sistem de informare. Produsul oferã si posibilitatea înmagazinãrii unor date (informatii) ale utilizatorului.
        In cazul limbajelor de programare produsul oferã sintaxe de instructiuni dar si elementele importante de limbaj. Produsul înlocuieste o bunã parte din documentatiile de utilizare ale sistemelor sau domeniilor amintite, informatiile continute putând fi usor accesate. Indicatia de utilizare a produsului re referã mai ales la începãtorii în utilizarea calculatorului IBM PC.

V.8.  DEPANATOARE

        Depanatoarele sunt programe elaborate în scopul de a depana interactiv programele care contin erori. Se cunosc mai multe depanatoare pe calculatoarele IBM PC: DEBUG, AFD, CodView (MicroSoft), Turbo Debugger (Borland) etc.
        Iatã, pe scurt, principalele caracteristici ale acestor depanatoare:
 a) DEBUG
             - este livrat ca o comandã externã a sistemului de operare DOS.
             - pune la dispozitia utilizatorului functii de control si de testare a programelor în curs de depanare.
             - programele depanate pot fi executate pas cu pas, cu puncte de oprire, cu posibilitatea vizualizãrii instructiunilor, registrilor si a locatiilor de memorie.
             - permite cãutarea, compararea, modificarea, mutarea continutului unor zone de memorie.
             - permite interventia cu corectii provizorii în programele depanate etc.
 b) AFD (Advanced Fullscreen Debug)
             - utilizeazã întregul ecran pentru afisarea informatiilor.
             - ecranul este împãrtit în ferestre care pot vizualiza separat vârful stivei, continutul registrilor, indicatorii de stare si de control, instructiunile în curs de executie, zona de date hexazecimale si zona ASCII.
 c) CodeView
             - este foarte eficient.
             - detine un mediu de lucru bazat pe ferestre multiple.
             - poate vizualiza variabilele într-o fereastrã separatã care poate fi exploratã.
             - pe anumite calculatoare (IBM PC si compatibile) permite utilizarea unui mouse.
             - permite executia programelor pas cu pas.
             - permite saltul peste subrutine sau trasarea în interiorul acestora.
             - permite executia unui program integral sau pânã la o anumitã linie.
             - permite introducerea punctelor de întrerupere în program.
             - poate vizualiza o zonã de memorie, poate examina variabile sau expresii, adrese, coduri sursã etc.
 d) Turbo Debugger
             - permite gãsirea si corectarea erorilor utilizând interfatã de tip Turbo.
             - are meniuri complete si utilizeazã ferestrele.
             - dispune de helpuri puternice.
             - memoreazã si reexecutã comenzi.
             - permite depanarea la nivel de limbaj evoluat sau la nivel de limbaj de asamblare.
             - este compatibil cu toate limbajele de tip Turbo ale firmei Borland.
             - poate depana si programe produse de firma MicroSoft.
             - depaneazã programe de orice dimensiune.
             - poate vizualiza puncte de oprire, expresii, registrii etc.

V.9.  Bibliotecarul LIB

        O bibliotecã este o colectie de rutine stocate într-un singur fisier (module, programe, texte etc.), rutine care sunt obtinute prin compilãri sau asamblãri separate. Fiecare set de instructiuni dintr-o bibliotecã are un nume si executã o anumitã sarcinã specificã.
        Rutina de bibliotecã este o procedurã memoratã într-o bibliotecã a sistemului, putând fi apelatã din programe scrise în limbaje de nivel înalt, de exemplu: functiile aritmetice standard, trigonometrice, grafice, ale programatorului etc.
        Astfel de rutine simplificã munca si împiedicã multiplicarea efortului atunci când este nevoie sã se execute de mai multe ori o aceeasi sarcinã. Programatorul poate identifica biblioteca programului (fisier care poartã un nume, de regulã, cu extensia .LIB), apoi se poate referi la rutina doritã iar programul va îngloba în executie toate instructiunile pe care le contine rutina prin simpla apelare a numelui acesteia.
        Bibliotecile pot contine un standard de rutine sau rutine pentru un anumit limbaj de programare sau, pur si simplu, rutine scrise de programator pentru sarcini speciale.
        Utilitarul LIB este un program care este folosit în scopul administrãrii bibliotecilor: crearea, organizarea si întretinerea lor. Iatã principalele avantaje pe care le prezintã un astfel de utilitar:
             - sigurantã în lucru, oferitã prin gestionarea automatã a tuturor modificãrilor asupra fisierelor pe care le contine o bibliotecã;
             - simplificarea activitãtii de programare, prin apelarea din bibliotecã a rutinei de care este nevoie;
             - utilizare simplã, cu ajutorul unei linii de comandã, în mod conversational sau utilizând un fisier de rãspunsuri;
            - cresterea gradului de portabilitate.
        Utilitarul LIB asigurã o multitudine de operatii si functii dintre care, cele mai importante sunt urmãtoarele:
                 . crearea si modificarea fisierelor bibliotecã
                 . adãugarea, stergerea, înlocuirea, extragerea, mutarea modulelor în bibliotecã
                 . combinarea continutului a douã sau mai multe modulelor din bibliotecã
                 . listarea cataloagelor din bibliotecã
                 . verificarea consistentei bibliotecii etc.

V.10.  Editorul de legãturi LINK

        Editarea legãturilor este un grup de operatii având drept scop obtinerea unui singur program. Pentru aceasta se porneste de la un ansamblu de programe independente, scrise în diferite limbaje de programare. Programul (editorul de legãturi) se numeste LINK si este un sistem utilizat pentru a combina mai multe module obiect din diferite limbaje de programare, care au fost produse separat si au fost în prealabil compilate. Functiile de bazã ale unui editor de legãturi LINK sunt:
           . combinã modulele obiect produse separat
           . cautã în fisierele bibliotecã definitiile referintelor externe nerezolvate sau rezolvã referintele încrucisate externe
           . editeazã listingul cu rezolvarea referintelor externe si mesajele de eroare
           . genereazã un fisier executabil care poate fi încãrcat si executat la orice adresã convenabilã.
        La fel ca si bibliotecarul LIB, editorul de legãturi acceptã datele de intrare în trei moduri distincte:
             - utilizând o singurã linie de comandã,
             - în mod conversational,
             - utilizând un fisier de rãspunsuri.

V.11.  HelpDOS

        HelpDOS este un utilitar destul de rãspândit, foarte asemãnãtor cu utilitarul Norton Guides care a fost prezentat mai sus. El face parte dintr-o grupare mai largã a utilitarelor, grupare cunoscutã sub numele de "manuale electronice".
        Produsul poate fi utlilizat si prin instalare în mod rezident, apelarea lui în acest caz fãcându-se prin apãsarea unei combinatii de taste.
        HelpDOS este axat în principal pe sistemul de operare MS-DOS si cuprinde informatii detaliate despre acesta, în special despre hardware, cum ar fi:
             - întreruperi,
             - functii,
             - drivere,
             - dispozitive de stocare,
             - porturi,
             - adaptoare video,
             - monitoare,
             - imprimante,
             - tastaturã etc.
        Pe lângã informatiile furnizate, utilitarul HelpDOS permite activarea sa si din programele de aplicatii, de exemplu, dintr-un editor sau dintr-un depanator.

Inapoi                                                         Inainte
Prima paginã