Capitolul IV
SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS

IV.1. COMPONENTE DE BAZà MS-DOS

        MS-DOS este cel mai rãspândit sistem de operare de pe calculatoarele personale IBM si compatibile. Din acest motiv se cuvine sã i se atribuie o atentie deosebitã.
        Sistemul de operare MS-DOS (apartinând firmei Microsoft) este alcãtuit din urmãtoarele componente:
         a) Sistemul de bazã de intrare/iesire (BIOS-Basic Input Output System), situat în memoria ROM (Read Only Memory) a calculatorului; acesta are rolul de a executa unele dintre cele mai simple operatiuni de intrare/iesire, cum ar fi:
             . testarea functionãrii memoriei operative,
             . testarea functionãrii unitãtilor periferice,
             . stabilirea unor operatiuni ale unitãtilor,
             . configurarea unor functii utile de început,
             . predarea controlului încãrcãtorului sistemului.
         b) Incãrcãtorul sistemului de operare este un program scurt, înscris pe primul sector al unui disc (flexibil sau Winchester) care contine sistemul de operare. El are rolul de a încãrca în memorie douã fisiere ale sistemului de operare care se numesc IO.SYS si MSDOS.SYS (în versiunile DR-DOS (Digital Research-DOS) acestea pot fi regãsite sub numele IBMBIO.COM si IBMDOS.COM). Odatã încãrcate în memorie aceste fisiere rãmân permanent acolo si executã operatiuni specifice, cum ar fi:
             . IO.SYS, fiind o componentã suplimentarã a BIOS-ului, efectueazã operatii de intrare/iesire;
             . MSDOS.SYS executã toate celelalte functii ale sistemului de operare.
         c) Interpretorul de comenzi COMMAND.COM, este un program aflat pe acelasi disc cu sistemul de operare si are rolul de a prelucra comenzile introduse de utilizator. In general interpretorul de comenzi se ocupã de interpretarea comenzilor interne ale sistemului de operare. Pentru executarea comenzilor externe acesta cautã doar numele comenzii si dacã îl recunoaste, încarcã comanda în memorie si predã controlul programului respectiv.
        Dupã ce programul a fost executat el va fi sters din memorie si va fi adus pe ecran prompterul sistemului, ceea ce înseamnã cã sistemul de operare este gata sã primeascã din partea utilizatorului urmãtoarea comandã.
         d) Comenzi externe -  sunt programe instalate pe calculator odatã cu sistemul de operare, de regulã într-un director separat care poartã numele  MSDOS, DOS, DOS60 etc. Aceste programe efectueazã unele operatii utile, de exemplu:
             . formatarea discurilor,
             . testarea discurilor si perifericelor,
             . modificarea unor parametri de configurare a sistemului,
             . utilizarea imprimantei etc.
         e) Driver-ele de intrare/iesire - sunt programe speciale care completeazã sistemul de intrare/iesire MS-DOS si deservesc unitãtile neprevãzute în BIOS, sau asigurã utilizarea nestandard a unitãtilor existente. De exemplu, un driver poate simula un disc virtual în memoria operativã a calculatorului, astfel încât cu acesta se poate lucra la fel ca si când s-ar lucra cu un disc flexibil.
        Driver-ele se încarcã în memoria calculatorului odatã cu sistemul de operare, iar numele lor se introduce cu o sintaxã specialã în fisierul CONFIG.SYS. Utilizarea driverelor permite conectarea unitãtilor noi la calculator fãrã a modifica fisierele de bazã MS-DOS.
 

IV.2. LANSAREA SISTEMULUI DE OPERARE MS-DOS

        Sistemul de operare se încarcã în urmãtoarele moduri:
             a) automat, odatã cu conectarea calculatorului la reteaua de alimentare,
             b) la apãsarea butonului "Reset" de pe unitatea centralã (dacã existã), în cazul în care calculatorul a fost deja pornit,
             c) la apãsarea concomitentã a tastelor <Ctrl>,<Alt> si <Delete> de pe tastaturã, în cazul în care calculatorul a fost deja pornit (pornirea la cald).
        De regulã, sistemul de operare se încarcã de pe unitatea A:, dacã este instalatã o dischetã corespunzãtoare care contine fisierele sistemului de operare; dacã nu este instalatã o dischetã sistem în unitatea A:, sistemul de operare se încarcã automat de pe hard-disk (discul C).
 


 A. Intrarea în actiune a componentei BIOS

        Lansarea sistemului începe cu executia componentei BIOS, care face o testare a functionãrii modulelor calculatorului si initializeazã unele dintre acestea.
        Dupã testarea unitãtilor si a memoriei operative, dacã este întâlnitã o eroare, se afiseazã pe ecran codul acesteia. Dacã eroarea nu este prea gravã si permite continuarea lucrãrilor, utilizatorul poate sã continue procesul de încãrcare. Dacã eroarea este criticã, procesul de încãrcare se întrerupe si în acest caz este uneori necesar sã fie anuntati specialistii în probleme de sistem.
 


B. Intrarea în actiune a încãrcãtorului

        Dupã testarea unitãtilor componenta BIOS încearcã sã lanseze de pe discul A: încãrcãtorul. Dacã în unitatea A nu existã nici o dischetã, sistemul de operare se va încãrca de pe hard-disk. Dacã discheta din unitatea A: nu contine fisierele sistemului de operare pe ecranul calculatorului va apare mesajul:

  "Non-system disk or disk error
   Replace and strike any key when ready" ,

care, în traducere în limba românã înseamnã:

  "Discul nu este un disc-sistem,
   Schimbati discul si apãsati orice tastã".

        In concluzie, dacã se doreste încãrcarea sistemului de operare de pe un disc flexibil, se instaleazã o dischetã  sistem în unitatea A: si se porneste calculatorul, se apasã  butonul "Reset" sau se apasã simultan tastele: <Ctrl>, <Alt> si <Delete>. Dacã se doreste ca încãrcarea sistemului sã se facã de pe hard-disk, atunci se va apela la una din cele trei tipuri de porniri ale sistemului enumerate mai sus, având grijã ca unitatea A: sã nu continã nici o dischetã.
        Incãrcãtorul încarcã, de pe dischetã sau de pe hard-disk, în memoria operativã a calculatorului, fisierele IO.SYS si MSDOS.SYS si predã controlul acestor programe.
 


 C. Fisierul CONFIG.SYS.

        In continuare, de pe acelasi disc de pe care a fost încãrcat sistemul de operare, se va cãuta si se va citi un fisier special numit CONFIG.SYS, din care sistemul de operare va prelua numele driverelor de intrare/iesire si parametrii de configurare a sistemului furnizati de utilizator în acest fisier. Dupã identificarea driverelor printre fisierele sistemului de operare, se va trece la încãrcarea acestora si la configurarea sistemului în conformitate cu parametrii furnizati.
        In cazul în care fisierul CONFIG.SYS lipseste, sistemul de operare va fi configurat cu valorile implicite ale comenzilor de configurare. Fisierul CONFIG.SYS trebuie sã se afle în directorul rãdãcinã a discului sistem.
        Asadar, fisierul CONFIG.SYS este un fisier creat si actualizat de cãtre utilizator (obligatoriu cu acest nume, care este rezervat de sistem), în care se depun unele drivere pe care acesta doreste s? le utilizeze, precum si unele comenzi de configurare.
        Comenzile de configurare sunt urmãtoarele:

       BREAK   - permite verificarea întreruperii unui program.
       BUFFERS - permite alocarea unui numãr de zone tampon de disc.
       COUNTRY - permite utilizarea conventiilor internationale pentru timp, datã, monedã si conversie între literele mari si mici si identificã setul de caractere specific unei tãri.
       DEVICE   -  specificã un nume de driver de intrare/iesire.
       DEVICEHIGH- permite încãrcarea în zona de memorie înaltã a interfetelor soft.
       DOS  -  precizeazã dacã sistemul va mentine o legãturã cu zona de memorie înaltã si va încãrca o parte a sa în aceastã zonã.
       DRIVPARM -  permite definirea parametrilor pentru dispozitive bloc, înlocuind dispozitivele originale DOS.
       FCBS  -  permite specificarea numãrului de blocuri de control al fisierelor (FCB) care pot fi deschise simultan de sistem.
       FILES  -  specificã numãrul maxim de fisiere care pot fi deschise simultan.
       INCLUDE -  permite includerea continutului unui bloc de configurare din fisierul CONFIG.SYS într-un alt fisier.
       INSTALL -  permite instalarea mai eficientã a comenzilor FASTOPEN, KEYB, NLSFUNC si SHARE.
       LASTDRIVE -  specificã ultima literã validã de unitate acceptatã de DOS.
       MENUCOLOR- precizeazã culorile textului si ecranului pentru meniul de lansare a sistemului.
       MENUDEFAULT- permite specificarea optiunii implicite din ecranul de lansare a sistemului.
       MENUITEM - defineste numele unei optiuni corespunzãtoare unui bloc de configurare declarat în fisierul CONFIG.SYS.
       NUMLOCK - permite setarea cheii NumLock la lansarea sistemului.
       SHELL - permite sã se specifice numele si locatia interpretorului de comenzi de nivelul cel mai înalt, pe care sistemul de operare îl plaseazã la încãrcare în locul lui COMMAND.COM.
       STACKS -  permite mãrirea dimensiunii implicite a stivei.
       SUBMENU -  defineste o intrare în cadrul listei din meniul de configurare a sistemului.
       SWITCHES - permite utilizarea conventionalã a functiilor tastaturii.
 


D. Fisierul AUTOEXEC.BAT

        Dupã utilizarea fisierului CONFIG.SYS, sistemul de operare încarcã în memorie interpretorul de comenzi COMMAND.COM si îl lanseazã în executie.
        Acesta preia controlul si de aici înainte toate comenzile tastate de utilizator vor trece prin el.
        In prealabil interpretorul cautã sã execute o serie de comenzi aflate într-un fisier de comenzi special rezervat de sistem, cu numele AUTOEXEC.BAT. Ca si fisierul CONFIG.SYS si fisierul AUTOEXEC. BAT trebuie sã se afle în directorul rãdãcinã al discului sistem. Dacã nu existã sau nu poartã acest nume sistemul reactioneazã prin solicitarea modificãrii datei si timpului sistemului. In acest caz el va afisa pe ecran data si timpul sistemului si va astepta din partea utilizatorului sã modifice cu formate specificate de el însusi aceste informatii.
        Dacã fisierul AUTOEXEC.BAT este detectat de interpretorul de comenzi, atunci toate comenzile existente în acest fisier vor fi executate secvential, una câte una, pânã la capãt, dupã care va afisa pe ecran prompterul sistem si va trece în mod "asteptare".
        Fisierul AUTOEXEC.BAT poate fi creat de utilizator (ca si oricare alt fisier de comenzi) cu ajutorul unui editor de texte, sau direct de la echipamentul standard de intrare (tastaturã), utilizând comanda COPY CON.
 


 E. Intrarea în modul interactiv

        Dupã executarea tuturor comenzilor aflate în fisierul AUTOEXEC. BAT,  sistemul de operare afiseazã prompterul sistem si intrã în mod interactiv sau în mod "asteptare", adicã  într-o buclã de operatiuni dupã cum urmeazã:

       Pasul 1: asteaptã (pe prompter) tastarea unei comenzi din partea utilizatorului, încheiatã prin apãsarea tastei  <Enter>;
       Pasul 2: preia comanda tastatã de utilizator, îi cautã numele printre cele recunoscute de sistem si:
             a) dacã este comandã externã, o încarcã în memorie si o executã, trecând la pasul 1.
             b) dacã este comandã internã, o executã si trece la pasul 1.
             c) dacã este un program executabil (cu exetensia .COM sau .EXE) al utilizatorului, acesta va fi încãrcat si executat, dupã care se revine la pasul 1.
             d) dacã este un program executabil cu extensia .BAT (fisier de comenzi) al utilizatorului, (este obligatoriu ca în fisierul AUTOEXEC.BAT acesta sã fie pe ultimul rând al fisierului), acesta va fi executat comandã cu cumandã în ordinea acestora, dupã care se va trece la pasul 1.
             e) dacã nu este o comandã recunoscutã de sistemul de operare atunci afiseazã pe ecran un mesaj de eroare adecvat (de regulã mesajul: "Bad command or file name" care semnificã faptul cã respectiva comandã tastatã de cãtre utilizator este necunoscutã sau numele acesteia nu este corect), dupã care sistemul afiseazã prompterul sãu si se trece la pasul 1.
 


IV.3.  FISIERE DE COMENZI

        Deseori în procesul de lucru este necesar sã se repete o secventã de instructiuni pentru a efectua operatii care se executã periodic. Sistemul de operare MS-DOS oferã în acest sens posibilitatea grupãrii mai multor comenzi într-un singur fisier al cãrui nume de extensie este .BAT si care permite executarea acestora una dupã alta. Un fisier de comenzi poate sã continã si parametri de executie. Pentru lansarea sa în executie este suficient sã se tasteze numele fisierului (numele extensiei nu este obligatoriu sã fie tastat) si sã se apese tasta <Enter>.
        Executarea unui fisier de comenzi poate fi întreruptã prin apãsarea simultanã a tastelor <Ctrl> si <C> sau <Ctrl> si <Break>.
        Ultima directivã dintr-un fisier de comenzi poate fi un alt fisier de comenzi. In acest mod pot fi executate consecutiv mai multe fisiere de comenzi. Dupã executarea unui fisier de comenzi din alt fisier de comenzi nu se mai revine la primul fisier. Pentru completarea acestui neajuns se poate folosi directiva CALL, pentru apelarea unui fisier de comenzi din alt fisier, cu revenire la primul, si care are formatul general:
              call <nume_fis> [parametri]
        Aceastã directivã poate fi folositã în orice linie a fisierului de comenzi.
 In scopul organizãrii secventelor de executie, a directivelor dintr-un fisier de comenzi, precum si pentru alte utilitãti, sistemul de operare recunoaste câteva directive specifice pentru construirea acestor fisiere. Acestea sunt urmãtoarele:

       CALL  - permite lansarea în executie a unui fisier de comenzi din interiorul altui fisier de comenzi cu revenire în primul fisier, dupã încheierea executiei, la directiva imediat urmãtoare directivei CALL.
       CHOICE - permite alegerea unei variante în cadrul unui fisier de comenzi (tip .BAT).
       ECHO  - permite afisarea mesajelor pe ecran în timpul executãrii unui fisier de comenzi sau inhibarea acestei afisãri.
       FOR  - permite prelucrarea repetatã a unei directive dintr-un fisier de comenzi.
       GOTO - permite transferarea controlului la o linie de comandã.
       IF  -  permite executarea conditionatã a unor directive.
       PAUSE -  suspendã executia fisierului de comenzi.
       REM  -  oferã posibilitatea introducerii unei linii de comentariu într-un fisier de comenzi.
       SHIFT  -  permite liniilor de comandã ale fisierului de comenzi sã poatã utiliza mai mult de 10 parametri.
 


IV.4. COMENZI  MS-DOS

        Comenzile MS-DOS se împart în douã mari categorii:
                 . comenzi interne
                 . comenzi externe
        Comenzile interne sunt acele comenzi care sunt înglobate în sistemul de operare MS-DOS, motiv pentru care nu mai este necesarã încãrcarea lor, putând fi executate imediat dupã apel. Acestea sunt si cele mai simple si mai usor de utilizat.
        Comenzile externe se gãsesc în afara sistemului de operare (de regulã, ele se aflã într-un director separat numit DOS), pot fi recunoscute ca fisiere independente (executabile) si nu pot fi executate decât dupã încãrcarea lor în memorie.
        Toate fisierele executabile, cu extensia .EXE, .COM sau .BAT sunt considerate ca fiind comenzi externe. Acest mod de a privi lucrurile din partea sistemului de operare oferã posibilitatea ca utilizatorul sã-si dezvolte propriile comenzi pe care le poate adãuga sistemului.
        Prezentãm în continuare câteva reguli de bazã utile pentru lucrul cu orice comandã a sistemului de operare MS-DOS:
           - pentru lansarea unei comenzi externe nu este necesarã specificarea numelui de extensie.
             - comenzile pot fi urmate, de regulã, de unul sau mai multi parametri; unii parametri sunt obligatorii, altii sunt optionali. Pentru parametrii optionali care nu sunt specificati sistemul considerã valorile implicite ale acestora.
             - atât comenzile cât si parametrii lor pot fi scrise cu litere mari sau mici si chiar în combinatii ale acestora.
             - comenzile si parametrii lor trebuie separati prin delimitatori (spatiu, virgulã, douã puncte, egal sau TAB). Delimitatorul spatiu este cel mai frecvent utilizat.
             - cele trei componente ale unui specificator de fisier (driver, cale si fisier cu nume de extensie) nu trebuie sã fie separate de nici un delimitator.
             - numele unui fisier poate sã nu continã numele extensiei dacã nu existã pericolul unei confuzii. De preferat este însã ca numele extensiei sã fie folosit.
             - comenzile devin efective numai dupã ce s-a apãsat tasta <Enter>.
             - caracterele utilizate pentru numele de fisier global (* si ?) nu pot fi utilizate în numele comenzii ci doar în parametrii acestora.
             - întreruperea executiei unei comenzi se poate face prin apãsarea combinatiei de taste Ctrl/C (Ctrl/Break). Dacã nu s-a folosit Break=on în fisierul de configurare CONFIG.SYS sau dacã nu s-a executat în prealabil comanda BREAK ON, întreruperea nu se va produce decât atunci când comanda va afisa date pe ecran sau va solicita date de la tastaturã.
             - întreruperea afisãrii datelor la consolã poate fi fãcutã în mai multe moduri:
                      . prin apãsarea combinatiei de taste <CTRL>/<S> (<CTRL>/<Num Lock>).
                      . prin apãsarea tastei <Pause>.
                      . prin apãsarea alternativã a tastei <Scroll Lock>.
             - anularea acestor suspendãri de afisare se poate face prin apãsarea oricãrei taste (de regulã, tasta <Enter>), <CTRL>/<Q> sau <Scroll Lock>.
             - caracterul "I" (bara verticalã) poate fi folosit pentru indirectarea iesirii unei comenzi ca intrare în cea care urmeazã imediat. De exemplu, comanda TYPE fis1.dat I PROGR1 care contine o comandã de afisare la consolã a datelor din fisierul fis1.dat si un program numit PROGR1, va decurge în modul urmãtor: datele afisate de comanda TYPE din fisierul fis1.dat nu vor mai fi prezentate pe ecran ci vor constitui date de intrare în programul PROGR1. Asadar, cu ajutorul caracterului "I" pot fi înlãntuite mai multe comenzi (interne sau externe).
             - caracterele "<" si ">" pot fi folosite în comenzi pentru redirectarea intrãrilor, respectiv a iesirilor. Astfel, comanda: TYPE fis1.dat > fis2.dat are ca rol, în locul afisãrii pe ecran a datelor din fisierul fis1.dat, trimiterea acestora într-un fisier nou numit fis2.dat. Pot fi folosite si combinatii de indirectãri si redirectãri, asa cum poate fi vãzut în comanda urmãtoare:

TYPE fis1.dat I SORT > fis2.dat
care are rolul de a sorta datele din fisierul fis1.dat si de a le depune într-un fisier nou fis2.dat.

        In continuare vom face o prezentare succintã a comenzilor sistemului de operare MS-DOS. In dreptul fiecãrei comenzi se va specifica tipul acesteia (intern (i) sau extern (e)). Pentru expunerea acestor comenzi s-a preferat ordinea alfabeticã, în scopul regãsirii acestora în mod rapid.

       APPEND (e) - executã localizarea fisierelor neexecutabile (care nu au extensia .COM, .EXE sau .BAT) si care nu pot fi gãsite în directorul curent.
       ATTRIB (e) - atribuie sau afiseazã atributele fisierelor si directoarelor.
         BACKUP (e) -  salveazã unul sau mai multe fisiere de pe un disc pe altul.
         BREAK (i) -  anuleazã sau introduce posibilitatea întreruperii unei comenzi în afara posibilitãtilor implicite oferite de operatiile de intrare/iesire ale comenzii.
         CHCP (i) -  permite afisarea sau modificarea paginii de cod curente pentru procesorul de comenzi COMMAND.COM.
         CHDIR sau CD (i) - permite schimbarea sau afisarea directorului curent de pe discul specificat sau cel implicit.
         CHKDSK (e) - analizeazã directorul si tabela de alocare a discului specificat sau a celui implicit si afiseazã un raport a stãrii discului respectiv.
         CLS (i) - executã stergerea ecranului (echipamentul stan-dard de iesire).
         COMMAND (e)- lanseazã o copie a interpretorului de comenzi COMMAND.COM.
         COMP (e) - comparã continutul unui set de fisiere cu continutul altui set de fisiere specificate.
         COPY (i) - efectueazã copierea unuia sau mai multor fisiere de pe un disc specificat si, atunci când se doreste, schimbarea numelui fisierului. In plus, se poate realiza si o concatenare de fisiere dacã utilizatorul doreste acest lucru.
         CTTY (i) - schimbã intrarea/iesirea de la consola standard la o consolã auxiliarã sau reface claviatura si ecranul drept dispozitive de intrare/iesire standard.
         DATE (i) - modificã sau afiseazã data curentã a calculatorului.
         DBLSPACE (e)- comprimã datele aflate pe discuri si configureazã modurile de lucru cu unitãtile de disc.
         DEFRAG (e) - permite reorganizarea structurii fisierelor aflate pe un disc specificat, cu scopul optimizãrii performantelor acestuia.
         DEL (i) -  sterge unul sau mai multe fisiere specificate.
         DELTREE (e)- sterge un director si continutul acestuia (fisiere si subdirectoare).
         DIR (i)  - afiseazã toate intrãrile sau intrãrile specificate dintr-un director.
         DISKCOMP (e)- comparã continutul discului flexibil dintr-o unitate de disc specificatã cu continutul discului flexibil din alt? unitate de disc specificatã.
         DISKCOPY (e)- copiazã continutul unui disc flexibil sursã pe discul flexibil destinatie.
         DOSKEY (e) - încarcã rezident programul DOSKEY care permite reluarea comenzilor DOS, editarea si crearea macrourilor.
         DOSSHELL (e)- permite lansarea componentei SHELL, care oferã un acces prin meniuri la comenzile DOS cel mai des utilizate.
         EDIT (e) - este un editor care permite crearea, editarea, salvarea si tipãrirea fisierelor de text tip ASCII.
         EMM386 (e) - realizeazã gestionarea memoriei expandate si a coprocesorului Weitek pentru sistemele care au la bazã microprocesoare 80386 sau 80486.
         ERASE (i) - are rolul identic cu cel al comenzii DEL.
         EXE2BIN (e) - converteste fisierele .EXE care nu au segmente fixate, la o formã compatibilã cu programele .COM.
         EXIT (i) - pãrãseste interpretorul de comenzi COMMAND .COM si revine în programul care a lansat acest interpretor.
       EXPAND (e) -  realizeazã decompresarea unui fisier comprimat.
         FASTHELP (e)- permite accesul rapid la descrierea modului de utilizare a parametrilor si optiunilor comenzilor sistemului de operare MS-DOS.
         FASTOPEN (e)- înregistreazã în memorie adresele de pe disc ale directoarelor si fisierelor cel mai recent deschise.
         FC (e)  - comparã binar douã fisiere si afiseazã diferentele dintre ele.
         FIND (e) - afiseazã pe ecran toate liniile unor fisiere care contin un sir de caractere specificat.
         FDISK (e) - creazã partitii DOS mai mari de 32 MB, pânã la capacitatea maximã a discului Winchester.
         FOR (i) - lanseazã comanda specificã pentru fiecare fisier din setul specificat în linia de comandã.
         FORMAT (e) - initializeazã un disc dintr-o unitate specificatã sau din cea implicitã, la un format acceptat de sistemul de operare; totodatã, comanda analizeazã întregul disc pentru detectarea pistelor defecte si creazã directorul rãdãcinã (root), tabela de alocare a fisierelor (FAT) si programul încãrcãtor al sistemului.
         GRAFTABL (e)- încarcã în memorie o tabelã de caractere aditionale pentru adaptorul color/grafic.
         GRAPHICS (e)- permite tipãrirea unui ecran grafic prin folosirea  unui adaptor color/grafic.
         HELP (e) - oferã informatii despre comenzile sistemului.
         INTERLNK (e)- permite cuplarea a douã sisteme prin intermediul porturilor seriale sau paralele.
         INTERSVR (e)- precizeazã, lanseazã si configureazã sistemul utilizat ca server în cadrul interconectãrii a douã sisteme prin intermediul programului InterLink.
         JOIN (e) - conecteazã o unitate la un director de pe o unitate pentru a construi un singur director din toate directoarele celor douã unitãti.
         KEYB (e) - încarcã un program de tastaturã pentru a putea utiliza un alt format de tastaturã decât cel implicit al S.U.A.
         LABEL (e) - creazã, modificã sau sterge o etichetã de volum a unui disc.
         LOADHIGH sau LH (e) - încarcã un program în zona de memorie înaltã.
         MEM (e) - afiseazã dimensiunea ocupatã si cea neutilizatã a memoriei (interne si extinse), informatiile legate de programele existente în  sistem si alte informatii utile.
         MEMMAKER (e) - optimizeazã utilizarea memoriei sistemului (prin încãrcarea corespunzãtoare a interfetelor si programelor TSR în zona de memorie înaltã).
         MIRROR (e) - înregistreazã informatii despre unul sau mai multe discuri cu scopul de a utiliza aceste informatii la refacerea discului sau a fisierelor cu ajutorul comenzilor UNFORMAT si UNDELETE.
         MKDIR sau MD (i) - creazã un subdirector pe un disc specificat.
         MODE (e) - defineste modul de operare pentru imprimantã, display, adaptorul de comunicatii asincron etc.
         MORE (e) - functioneazã ca un "filtru" care citeste date de la echipamentul standard de intrare si le trimite la echipamentul standard de iessire.
         MOVE (e) - mutã si schimbã numele unor fisiere sau directoare.
         MSAV (e) - lanseazã programul pentru detectarea si eliminarea din sistem a virusilor.
         MSBACKUP (e)- salveazã si restaureazã fisiere de pe un disc pe altul.
         MSCDEX (e) - permite accesul la unitãtile de disc CD-ROM ale sistemului.
         MSD (e) - lanseazã în executie programul MicroSoft Diagnostic care analizeazã structura hardware si software a sistemului si afiseazã un raport  asupra acestor elemente.
         NLSFUNC (e)- permite încãrcarea datelor specifice unei anumite tãri.
         PATH (i) - specificã o listã de directoare suplimentarã pentru care se va continua cãutarea fisierelor de comenzi si comenzile externe.
         PAUSE (e) - suspendã executarea unui fisier lot de lucrãri.
         POWER (e) - permite configurarea utilitarului de gestiune pentru conservarea energiei electrice.
         PRINT (e) - permite tipãrirea fisierelor text la imprimanta sistemului în timp ce se executã alte comenzi.
         PROMPT (i) - defineste un nou prompter de sistem.
         QBASIC (e) - lanseazã în executie programul cu acelasi nume care permite crearea si executia programelor în limbajul Basic.
         RECOVER (e)- permite recuperarea fisierelor de pe un disc cu sectoare defecte.
         RENAME sau REN (i)- schimbã numele unui fisier specificat.
         REPLACE (e)- înlocuieste selectiv fisiere de pe unitatea de destinatie cu fisiere având acelasi nume de pe unitatea sursã sau/si adaugã selectiv fisiere de pe unitatea sursã pe unitatea destinatie.
         RESTORE (e)- restaureazã unul sau mai multe fisiere de pe un disc pe altul.
         RMDIR sau RD (i)- sterge un subdirector de pe discul specificat.
         SCANDISK (e)- analizeazã si reparã discurile (necomprimate sau comprimate cu DoubleSpace.
         SELECT (i) - instaleazã sistemul de operare DOS pe un disc nou.
         SET (i) - permite echivalarea unele siruri de caractere cu altele.
         SETVER (e) - face posibilã executia unor programe care nu au fost concepute pentru a fi utilizate în aceastã versiune.
         SHARE (e) - permite partajarea fisierelor DOS.
         SHIFT (e) - permite modificarea pozitiei parametrilor dintr-un fisier de comenzi.
         SMARTDRV (e) - permite încãrcarea în memorie sau configurarea programului SMSRTDRV, care creazã o zonã de memorie "cache" în memoria extinsã a calculatorului, zonã de memorie tampon destinatã optimizãrii transferului de date cu unitã?tile de disc.
         SORT (e) - actioneazã ca un "filtru" de tip extern, care citeste date de la echipamentul standard de intrare, le sorteazã apoi scrie rezultatele la echipamentul standard de iesire.
         SUBST (e) - permite utilizarea unui specificator de unitate diferit pentru a denumi o unitate sau o cale.
         SYS (e) - transferã fisierele sistemului de operare IO.SYS si MSDOS.SYS de pe unitatea implicitã pe unitatea specificatã.
         TIME (i) - permite introducerea sau modificarea orei curente.
         TREE (e) - afiseazã toate cãile gãsite pe un disc specificat sau pe discul curent.
         TYPE (i) - afiseazã continutul fisierului specificat la dispozitivul standard de iesire (de regulã, la consolã).
         UNDELETE (e) - reface unele fisiere sterse anterior.
         UNFORMAT (e) - reface un disc sters prin comanda FORMAT sau restructurat prin comanda RECOVER.
         VER (i) - afiseazã pe dispozitivul standard de iesire numãrul versiunii sistemului de operare DOS care este încãrcat în memorie.
         VERIFY (i) - permite verificarea scrierii informatiilor pe disc.
         VOL (i) - afiseazã eticheta volumului de disc din unitatea specificatã.
         VSAFE (e) - încarcã în memorie un program rezident care urmãreste eventuala aparitie a unui virus, afisând un mesaj de alarmã la identificarea unui virus cunoscut.
         XCOPY (e) - copiazã selectiv grupuri de fisiere specificate, inclusiv subdirectoarele aferente.

Inapoi                                                           Inainte
Prima paginã