Capitolul III
SISTEME DE OPERARE

III.1. Scurt istoric

        Un sistem de operare este un ansamblu de programe care devin active odatã cu pornirea calculatorului. Numit si executiv, sistemul de operare este softul responsabil pentru controlarea si folosirea resurselor de hard ca memoria, unitatea centralã de procesare, spatiul de pe discuri si celelalte dispozitive periferice. In principal sistemul de operare are urmãtoarele roluri:
             . întretine dialogul cu utilizatorul,
             . gestioneazã resursele calculatorului (memorie, ceas, periferice etc.),
             . încarcã si lanseazã în executie alte programe aplicative.
        Menirea sistemului de operare este în primul rând de a-l feri pe utilizator de toate subtilitãtile complicate si inutile care decurg din efectuarea unor operatiuni strict necesare si de a oferi utilizatorului o interfatã "blândã"  si comodã de lucru.
         In general sistemul de operare executã o serie întreagã de alte functii suplimentare cum ar fi:
             . copierea si listarea fisierelor,
             . încãrcarea programelor utilizatorului în memoria operativã,
             . lansarea în executie a programelor,
             . eliberarea memoriei dupã executia unui program,
             . alte functii auxiliare.
        Dupã posibilitãtile de executie simultanã a mai multor programe, sistemele de operare se împart în:
             - sisteme monotasking, care executã un singur task (sarcinã) la un moment dat; în acest caz nucleul sistemului de operare realizeazã douã functii de bazã:
                     . încãrcarea si executia programelor,
                     . asigurarea unei interfete omogene cu perifericele.
la acestea adãugându-se interpretorul de comenzi, destinat dialogului cu utilizatorul.
             - sisteme multitasking, care permit executarea mai multor task-uri (sarcini) simultan; în acest caz nucleul sistemului trebuie sã asigure, în plus fatã de un sistem monotasking, partajarea timpului între programele care se executã simultan si gestionarea alocãrii resurselor. Aici se disting patru elemente de bazã:
                     . supervizorul, care lanseazã, opreste sau suspendã programele,
                     . planificatorul, care regleazã timpul de executie pentru operatiile în curs,
                     . alocatorul de resurse, care tine evidenta resurselor libere sau alocate,
                     . modulul de gestiune pentru I/O, care asigurã dialogul cu perifericele.
        Comenzile sistemului de operare precum si programele utilizator sunt executate în acelasi mod. Alãturi de acestea mai pot exista numeroase utilitare care asigurã o flexibilitate mai mare si functii mai puternice, ca de exemplu: editarea textelor, transferul datelor, verificarea stãrii masinii etc.
        Pe lângã interpretorul de comenzi si nucleul sistemului este necesar sã existe si un sistem care sã asigure gestiunea corectã a fisierelor. Mai pot exista: sisteme de gestiune a bazelor de date, limbaje de programare, programe de arhivare a fisierelor, programe de comunicatii, medii ale sistemului de operare etc.
        Pentru un utilizator oarecare un sistem de operare este practic transparent.
        Existã numeroase sisteme de operare adecvate calculatoarelor de tip IBM PC: DOS, Windows, Unix, OS/2, Solaris, Linux, VMS, MacOS etc. Cel mai popular si cel mai utilizat la aceastã orã este sistemul de operare DOS. Statistici mondiale de datã recentã situeazã în topul utilizãrii sistemelor de operare pe calculatoare de tip IBM PC sistemele DOS, Windows si Unix.
 

III.2. Sistemul de operare DOS

       DOS (Disk Operating System), apãrut ca primã versiune în anul 1981, este un sistem de operare destinat gestionãrii resurselor software si hardware ale microcalculatoarelor cu o arhitecturã de tip IBM PC (XT sau AT) si bazate pe microprocesoare 8086/8088, 80186, 80286, 80386 sau 80486. Existã mai multe variante ale sistemului de operare DOS. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt:
             - MS-DOS (MicroSoft-Disk Operating System), elaborat de firma MicroSoft Corporation sub comanda companiei americane IBM, odatã cu lansarea pe piatã a calculatoarelor personale IBM PC,
             - DR-DOS (Digita Research-Disk Operating System), creat de firma Digital Research, firmã care la aceastã orã a fost "înghititã" complet de firma Novell,
             - PC-DOS (Personal Computer-Disk Operating System), realizat de IBM.
        Cele trei mari firme concurente, care întretin sistemul de operare DOS, depun eforturi substantiale pentru a-si dezvolta propriile functii ale sistemului, manifestând totodatã o mare grijã pentru pãstrarea compatibilitãtii între acestea în scopul câstigãrii cât mai multor utilizatori.
        La aceastã orã suprematia în acest domeniu este detinutã de sistemul de operare MS-DOS. Acesta a cunoscut de-a lungul anilor numeroase versiuni si a pãtruns pe piatã cu un succes  extraordinar, astãzi fiind cunoscut ca cel mai "potrivit" sistem de operare pentru utilizatorii neexperimentati. Destinatia sa precisã împreunã cu comenzile sale relativ simple si accesibile au permis în scurt timp o crestere substantialã a numãrului de utilizatori, astfel cã sistemele de calcul tip IBM PC au cãpãtat cea mai largã rãspândire.
        Sistemul de operare MS-DOS a suferit, în timp, numeroase modificãri, în special, dezvoltãri de comenzi noi sau îmbunãtãtiri ale celor existente, adaptându-se rapid noilor cerinte ale utilizatorilor.
        Prima versiune a sistemului de operare MS-DOS a apãrut în anul 1981 si avea la bazã sistemul de operare CP/M. In aceastã versiune au fost cuprinse majoritatea functiilor cunoscute astãzi. Sistemul oferea posibilitatea adresãrii a 640 KB de memorie internã dar nu permitea decât gestionarea dischetelor de 5,25 inches cu capacitate de 320 KB.
        Versiunile urmãtoare au început sã aparã la scurt timp, una dupã alta, aducând îmbunãtãtiri substantiale. Rând pe rând au fost introduse numeroase facilitãti, printre care:
             - gestionarea dischetelor de 5,25 inches de 360 KB, apoi 720 KB si 1,2 MB.
             - gestionarea dischetelor de 3.5 inches de 1.44 MB.
             - gestionarea discurilor fixe, cu minimum 10 MB.
             - introducerea directoarelor cu structurã arborescentã, preluatã de la sistemul UNIX.
             - gestionarea retelelor locale, partajarea resurselor (imprimantã, disc fix etc) între mai multe posturi de lucru.
             - dezvoltarea unor comenzi noi etc.

        Desi între timp au fost lansate pe piatã si alte sisteme de operare mai evoluate, gen multitasking ca OS/2, Windows 95 etc., contrar asteptãrilor, sistemul de operare MS-DOS nu a dispãrut. El a rãmas si în prezent cel mai apropiat sistem de utilizator.
        Incepând cu versiunea 4.0 sistemul de operare MS-DOS are o nouã prezentare, mult mai plãcutã. Cele mai recente versiuni (6.0, 6.2, 6.22) aduc multe noutãti fatã de cele anterioare si anume:
             - optimizarea memoriei,
             - dublarea capacitãtii discului,
             - salvarea si restaurarea fisierelor,
             - introducerea unui program AntiVirus, capabil sã detecteze si sã elimine numerosi virusi cunoscuti,
             - comenzi de scanare a discurilor, de defragmentare a fisierelor,
             - integrarea si dezvoltarea sistemului Help,
             - programe de interconectare.

        Versiunea 6.2 a sistemului de operare MS-DOS dispune de 40 de comenzi interne si de 50 de comenzi externe.
         Este sistemul DOS un sistem perimat? Se va renunta curând la acest bãtrân" sistem de operare? Iatã doar numai douã dintre numeroasele întrebãri care se nasc în jurul acestui subiect.
        Este foarte adevãrat cã au scãzut foarte mult solicitãrile platformelor care au la bazã sistemul de operare DOS. Este la fel de adevãrat si faptul cã se înregistreazã o oarecare scãdere si în rândul fabricantilor de software pentru DOS. Si totusi ...
        Iatã doar câteva motive pentru care sistemul de operare DOS rãmâne încã în atentia specialistilor si utilizatorilor:
             - a fost si rãmâne în continuare cel mai simplu sistem de operare care a putut fi conceput vreodatã. Nu întâmplãtor se afirma cã "este un sistem de operare la îndemâna oricãrui utilizator, fie el specialist sau nu".
             - unii fabricanti de software considerã cã au investit prea mult pentru a-si permite prea curând sã schimbe platforma pentru aplicatiile lor. Trecerea aplicatiilor de pe o platformã pe alta este, de regulã, foarte costisitoare si complexã. Mai ales cã, existã anumite solutii "tehnice" de a salva totul.
             - în mod surprinzãtor, performantele oferite de sistemul de operare DOS sunt încã remarcabile. Ca exemplu, aplicatiile cu memorie extinsã cuplate cu un extender DOS si utilizarea procesorului în mod 386, ruleazã la fel ca aplicatiile pe 32 biti si oferã uneori performante superioare celor înregistrate în Windows fãrã interfetele de programare a aplicatiilor pe 32 biti.
             - gestionarea memoriei la sistemul de operare DOS este mai rapidã, motiv mentionat astãzi din ce în ce mai des.
             - versiunile de DOS sunt dezvoltate în continuare, chiar si de cãtre firma Microsoft al cãrei interes se numeste în primul rând Windows. Astfel, cu toate "amenintãrile" venite în special din partea "infailibilului" sistem Windows, versiunile sistemului de operare DOS si-au urmat "cursul" normal de aparitie si utilizare, apãrând, pe rând, versiuni ca 6.0, 6.2, 6.22. Versiunea DOS 7.0 este pe cale de a intra în utilizare curentã chiar acum, odatã cu aparitia pe piatã a sistemului Windows 95 si apartine chiar firmei ... Microsoft, care aduce o implementare completã pe 32 de biti si multe alte îmbunãtãtiri.
 


III.3. Sistemul de operare Windows

        Sistemul a apãrut pentru prima datã pe piatã încã din anul 1985. In realitate, abia în versiunea din 1990 produsul a început sã satisfacã cerintele utilizatorilor în ceea ce priveste o mai bunã utilizare a memoriei si o interfatã graficã foarte atractivã.
        Pe calculatoare de tip IBM PC numãrul utilizatorilor sistemului de operare Microsoft Windows este cel mai ridicat si se pare cã, prin versiunea Windows 95, pentru care s-a fãcut cea mai largã si costisitoare popularizare, numãrul acestora este în continuã crestere. Firma Microsoft detine, la aceastã orã, cea mai mare ratã din vânzãri în acest domeniu.
        In acelasi timp numãrul producãtorilor de software independenti care oferã aplicatii sub Windows a crescut si el vertiginos.
        Lansarea diferitelor produse scrise pentru a fi executate sub acest sistem de operare cuprinde toate categoriile de soft:
             a) sisteme de operare si retele: Microsoft Windows 3.1, Microsoft Windows NT, Microsoft Windows for Workgroups, Microsoft Developer Network, Microsoft Windows 95
             b) medii de dezvoltare a aplicatiilor: Microsoft Visual Basic, Microsoft Quick C for Windows, Microsoft Cobol for Windows, Microsoft Visual C++ etc.
             c) sisteme de control:  Microsoft Delta, Microsoft Control Pack
             d) sisteme de gestiune a bazelor de date: Microsoft Access, FoxPro for Windows, Microsoft Vizual FoxPro, Paradox 4.5/5.0 for Windows etc.
             e) Editoare de texte si microeditoare: Word, WordPerfect, PageMaker etc.

        Optiunea mjoritãtii cumpãrãtorilor la aceastã orã se referã la calculatoare cu microprocesoare 80486 (DX2) si la platforme Windows, care oferã cele mai mari posibilitãti de exprimare atât memoriei extinse, cât si microprocesoarelor Intel de 32 biti.
        Exitã astãzi, dupã unele pãreri autorizate, peste 6000 de aplicatii sub Windows.
        In versiunile obisnuite, Windows prezenta unele probleme de utilizare a memoriei si de utilizare în retea, în special cele legate de multitasking. Prin introducerea pe piatã a sistemului Windows for Workgroups, majoritatea acestor probleme au dispãrut sau au fost ameliorate.
        Varianta Windows NT, pentru care s-a fãcut o reclamã acerbã, a stârnit încã de la primele implementãri un interes demult asteptat. Desi sistemul ocupã resurse fantastice, pe care nu si le poate permite orice utilizator (100 Mb memorie hard-disk si cel putin 8 Mb memorie RAM), totusi, prin facilitãtile de multitasking, multithreading si de retea. oferã posibilitatea de executie fãrã probleme pentru multe aplicatii DOS, Windows 3.1, OS/2 si POSIX.
        Pentru prezentarea mai pe larg a facilitãtilor deosebite pe care le oferã acest sistem, atât în versiunile cele mai cunoscute si utilizate cât si în ultima sa versiune apãrutã pe piatã sub numele de Windows 95, au fost rezervate capitole speciale ale acestui manual. Cititorul interesat de anumite detalii despre acest sistem de operare este invitat sã consulte aceste capitole speciale.
 

III.4. Sistemul de operare OS/2

        Acest sistem de operare a fost lansat pe piatã de firma IBM în anul 1987, odatã cu microcalculatorul PS/2 (Personal System/2). Sistemul necesitã o constructie bazatã pe microprocesorul 80286 sau 80386 si o memorie internã de cel putin 1,5 MB.
        Este un sistem de operare în mod protejat, cu memorie virtualã. El poate rula aplicatii MS-DOS într-o sesiune specialã numitã casetã de compatibilitate si poate citi discurile MS-DOS.
        Sistemul este multitasking, monoutilizator pentru modelele 50, 60 si 70, si multiutilizator pentru modelul 80 construit în jurul microprocesorului I80386 si mai noi. In mod multiutilizator cu versiunile mai vechi pot fi conectati simultan pânã la 16 utilizatori.
        Cel mai mare avantaj al sistemului OS/2 îl reprezintã multitasking-ul, adicã posibilitatea lansãrii si executiei simultane a mai multor task-uri (programe, comenzi etc.). Desi existã clar o partajare a timpului între sarcinile care se executã, sistemul lasã impresia, foarte plãcutã, cã se ruleazã mai multe programe în acelasi timp.
        Sistemul poate gestiona 16 MB de memorie de bazã si pânã la 32 MB de memorie virtualã. El cuprinde majoritatea comenzilor cunoscute din DOS dar si multe comenzi noi.  Programele scrise în MS-DOS pot fi executate si în sistemul OS/2 prin intermediul unei componente de compatibilitate special pregãtitã.
        Interfata cu utilizatorul, numitã Presentation Manager (PM) este complexã si este orientatã pe ferestre facilitând introducerea comenzilor. Douã dintre ferestre sunt destinate selectãrii programelor de executat si gestiunii task-urilor. Conversatia utilizatorului cu PM se face într-o cãsutã de dialog în care utilizatorul primeste si trimite mesaje si comenzi.
        PM dispune de douã programe de control a sistemului. Unul dintre acestea permite utilizatorului controlul asupra parametrilor sistemului: configurarea porturilor, definirea culorilor ecranului, setarea caracterelor etc. Celãlalt program este un utilitar puternic pentru fisiere care permite deplasarea prin arbori de directoare, mutarea, copierea, stergerea fisierelor si subdirectoarelor, precum si schimbarea atributelor sau sortarea si alte operatii uzuale.
         OS/2 dispune si de o interfatã standard cu utilizatorul care, la încãrcarea sistemului poate fi optatã în locul lui PM. Evident, aceasta nu oferã decât o micã parte din avantajele lui PM, având totusi un convenient care o poate face de preferat: ocupã mult mai putinã memorie.
        Fiecare task dispune de propria sa fereastrã pentru a-si afisa datele si rezultatele. O aplicatie poate scrie text, graficã sau informatii de dialog pe ecran, la imprimantã, în fisiere etc.
        Primele versiuni ale sistemului de operare OS/2 au prezentat limitãri impuse de compatibilitatea cu sistemele 286, fãcând din acest sistem o alternativã destul de slabã. Versiunea lansatã de firma IBM în anul 1992, OS/2 2.0, s-a concretizat însã într-un puternic sistem de operare pe 32 de biti, având si o atractivã interfatã utilizator. Ea a avut un start mai lent, dar la sfârsitul anului 1992 unii analisti afirmau deja cã sistemul este la fel de competitiv la anumite niveluiri cu Windows.
        Cele mai importante proprietãti ale sistemului se referã la multitasking, multithreading si la o adevãratã protectie a memoriei.
        Produsul a fost lansat pe piatã, conform unei mai vechi strategii care poartã amprenta firmei IBM, la un pret scãzut si odatã cu o impresionantã listã de facilitãti care au convins numerosi utilizatori sã cumpere si sã utilizeze acest sistem.
        Pentru utilizarea bazelor de date OS/2 dispune de un sistem de gestiune multiuser, având la bazã limbajul SQL care permite utilizatorului sã dezvolte, într-un mod foarte simplu, diferite aplicatii.
        Ultima versiune a sistemului a apãrut cu circa 7-8 luni înaintea versiunii Microsoft a sistemului Windows 95, cu care se aflã de mai multã vreme în cea mai aprigã concurentã. Aceastã versiune se numeste OS/2 Warp V3.
        Sistemul este scris în întregime pe 32 biti si a fost optimizat complet pentru a se executa mai repede si într-un spatiu de memorie mai redus. El prezintã o interfatã completã si are o putere de procesare care impresioneazã, în special în domeniul multimedia.
        Sistemul oferã posibilitãti de imprimare si afisare graficã suficient de bogate. Oferã compatibilitãti cu numeroase formate multimedia, apartinând renumitelor firme AutoDesk, Xerox, Intel etc. Mai mult, sistemul acoperã compatibilitãti perfecte cu diverse lumi exterioare; de exemplu, "emulãrile" mediilor DOS si Windows sunt deosebite, cu parametri înalti de performantã, care îi depãsesc deseori pe cei ai produselor cu care concureazã.
        Datoritã unor "bãtãlii" anterioare pierdute, firma IBM nu a reusit sã-si impunã pe piatã acest produs, decât într-o proportie destul de redusã (circa de
5 ori mai micã fatã de concurenta numãrul 1, firma Microsoft).
        Existã, însã si unele handicapuri fatã de produsele concurente. In primul rând poate fi pus în discutie desktopul în comparatie cu cel oferit de Windows. Acesta este mai putin dezvoltat, desi oferã numeroase produse software, cum ar fi: IBM Works, Faxworks, agendã PIM, conexiuni la Compuserve si Internet. Un alt handicap îl reprezintã si faptul cã firma reuseste cu greu sã convingã constructorii de calculatoare, inclusiv pe cei proprii, sã încarce sistemul lor de operare, în timp ce principala firmã concurentã reuseste sã convingã în proportie de 8 din 10.
         Sistemul de operare OS/2 a fost lansat pe piatã cu scopul declarat de a înlocui sistemul de operare DOS. Asteptãrile au fost practic contrazise, acesta din urmã rãmânând se pare, încã pentru multã vreme, preferatul majoritãtii utilizatorilor. Insuficienta programelor de aplicatii sub acest sistem de operare (desi sunt destule case de software care si-au adus contributia în acest sens) este principalul motiv pentru care acest sistem de operare duce încã lipsã de utilizatori.
        Sistemul, de altfel foarte puternic, este un mare consumator de resurse (pretinde cel putin un 486 cu 8 Mb RAM). In conditiile unor resurse suficiente, sistemul depãseste mult performantele altor produse similare.
 


III.5. Sistemul de operare UNIX

        Sistemul de operare UNIX a ap?rut în anul 1969 si a fost creat de Ken Thompson de la Bell Laboratories pentru un calculator PDP-7. Prima versiune a fost rescrisã în limbajul B care apartine aceluiasi autor. Ulterior, dupã asocierea cu Dennis Ritchie, care a participat si la crearea cunoscutului limbaj C, sistemul de operare UNIX a fost rescris în acest limbaj.
         Sistemul este deosebit de puternic, din acest punct de vedere ocupând un loc fruntas în ierarhia mondialã. Pe calculatoarele personale el a apãrut ca o cerintã de acoperire a lipsei sistemelor multitasking si multiuser. Instalarea sistemului pe calculatoare de tip IBM PC s-a fãcut pe baza unui compromis între necesitãtile de resurse ale UNIX-ului si posibilitãtile calculatorului.
        Sistemul de operare UNIX se deosebeste de celelalte sisteme prin trei caracteristici de bazã:
             a) este scris într-un limbaj evoluat, ceea ce permite o instalare usoarã pe diferite sisteme de calcul.
             b) a fost scos pe piatã împreunã cu sursa sistemului, permitând programatorilor experimentati introducerea de noi extensii.
             c) contine primitive importante, care pânã în momentul de fatã au fost cuprinse numai în sistemele care functioneazã pe calculatoarele mai scumpe.
        Toate aceste facilitãti au condus la rãspândirea sistemului de operare UNIX, astãzi acesta câstigând din ce în ce mai mult teren pe piata utilizatorilor.
        Caracteristicile de bazã ale sistemului de operare UNIX, si anume: multitasking, multiuser, prelucrare simplã, l-au fãcut de la bun început un sistem de temut. Aceste caracteristici sunt abia în ultima vreme si în atentia celorlalte sisteme de operare în care apar doar partial sau lipsesc cu desãvârsire. Sistemul desi este foarte vechi, prezintã si la aceastã orã o garantie si o stabilitate demne de invidiat. Este, practic singurul sistem care asigurã posibilitatea de a integra într-o retea echipamente eterogene.
        Suprematia UNIX-ului poate deveni coplesitoare atunci când vor apãrea suficiente medii de dezvoltare a aplicatiilor pe acest sistem, sustin unii specialisti.
        Sistemul are douã directii importante de dezvoltare în privinta derivatelor:
             a) cea promovatã de AT&T, care se referã la calculatoare PC (SCO, Interactive, AIX)
             b) BSD, pentru statii de lucru (Sun, Apollo, Next)
        Demn de remarcat este si faptul cã firme deosebit de puternice si-au oferit sprijinul si au convenit în comun pentru promovarea sistemului UNIX. Printre acestea, cele mai importante: IBM, Hewlett Packard, Sco, SunSoft, Univel, UNIX System Laboratories, depun un efort comun pentru standardizare si unificare.
        Promovarea sistemului de operare UNIX este fãcutã si de unele grupuri din tara noastrã. De exemplu, GURU - Grupul Utilizatorilor Români ai sistemului de operare UNIX, este cea mai importã asociatie profesionalã neguvernamentalã din acest domeniu. Acest grup sustine:
                     - promovarea sistemului de operare UNIX,
                     - înlesnirea schimbului de informatii stiintifice,
                     - dezvoltarea de metode si metodologii de producere si prelucrare a aplicatiilor sub UNIX în cadrul platformelor de sisteme deschise.
                     - promovarea actiunii "Free UNIX for Romania", care vizeazã rãspândirea în tara noastrã a sistemului de operare UNIX, printr-o implementare din domeniul "free software", numitã Linux/BSD, care nu impune restrictii sau costuri legate difuzare si care pune la dispozitie chiar sursele programelor.
        Grupul se bucurã de o bunã apreciere, lucru dovedit si de participarea largã la ultima conferintã internationalã "Rose 95" organizatã la Bucuresti în primele zile ale lunii noiembrie 1995.
        Un alt grup de interes în acest sens este cel din cadrul DECUS prin care utilizatorii calculatoarelor DIGITAL s-au organizat într-o filialã în tara noastrã. Aceasta îsi desfãsoarã programul pe grupe de interes: retele, inteligentã artificialã, sisteme de operare etc.
 


III.6. Sistemul de operare Linux

        Linux este un sistem de operare, derivat din UNIX si cunoscut sub numele de UNIX-like. Acesta a fost inventat de un finlandez genial cu numele de Linux Torvalds.
        Sistemul s-a bucurat încã de la aparitia sa de o largã apreciere. Ultima sa versiune a fost lansatã pe piatã în luna august 1995. Slackware Professional Linux 2.2 a fost pus la dispozitia utilizatorilor în versiunea sa comercialã, pe patru CD-uri, incluzând GNU C/C++ compiler, X Windows, TCP/IP, sound card suport si multe altele. In acest pachet mai sunt incluse si un manual de 640 de pagini precum si oferta de suport tehnic gratuit, pentru 30 de zile. Compania care comercializeazã acest produs oferã si pune la dispozitia doritorilor, Linux Starter Bundle care include manualul pentru Slackware Professional Linux 2.1 si "cartea de buzunar" Essential System Administration.
        Compania care se ocupã de producerea si distribuirea lui Linux Operating System este Trans Ameritech. Aceasta aduce în ultima vreme o nouã ofertã: sistemul de operare pe un CD cu posibilitatea rulãrii directe a acestuia de pe acest disc.
 


III.7. Sistemul de operare Solaris

        Sistemul de operare Solaris a fost construit de firma SunSoft pentru sistemele care utilizeazã microprocesoare Intel. Din anul 1993, an în care a fost creatã versiunea 2.1, sistemul Solaris a pãtruns si pe piata româneascã, prin câteva implementãri notabile ale firmei OmniLogic.
        Din punct de vedere tehnic, Solaris 2.1 pentru PC x86 este un sistem bazat pe sistemul de operare SunOS, cel mai utilizat sistem dintre cele desprinse din ramura UNIX pe 32 biti.
        Platformele bazate pe sistemul de operare Solaris sunt din ce în ce mai solicitate, în special pe piata americanã si cea vest europeanã. Produsul este un derivat de prim rang al sistemului de operare UNIX si, conform pãrerilor unor specialisti, "reprezintã o solutie idealã pentru o multitudine de sisteme neomogene". El este apreciat si pentru facilitatea pe care o oferã în domeniul realizãrii de conferinte video, facilitate reprezentatã de folosirea protocolului TCP/IP.
        O altã facilitate mult apreciatã a sistemului de operare Solaris se referã la posibilitatea de multiprelucrare simetricã.
        Creatorii acestui sistem de operare declarã cã au urmãrit trei scopuri principale atunci când au trecut la realizare. Acestea ar fi:
             - necesitatea unor solutii complexe si totusi simplu de exploatat,
             - recuperarea distantei imense care s-a creat între puterile oferite de hardware si cele software,
              - tratarea mediilor eterogene în retea.
        Iatã, pe scurt, alte caracteristici esentiale ale sistemului de operare Solaris:
             - este un mediu de dezvoltare robust si foarte usor de utilizat
             - are o serie de aplicatii care mãresc productivitatea individualã si de grup
             - prezintã o solutie integratã de calcul distribuit
             - prezintã posibilitãti ideale pentru interoperabilitatea mai multor sisteme de operare.
        Nu în ultimul rând trebuie mentionat si faptul cã acest sistem oferã o vitezã de lucru de aproape trei ori mai mare decât cea oferitã de DOS.
 


III.8. Sistemul de operare XENIX

        Sistemul de operare XENIX este o implementare realizatã de Microsoft a sistemului UNIX. Firma MicroSoft a cumpãrat licenta de UNIX de la firma AT&T, dar fãrã a avea dreptul de a purta acest nume pe piata publicitarã.
Astfel s-a nãscut sistemul numit XENIX, un sistem multisarcinã (multitasking) si multiutilizator (multiuser). Cu toate aceste calitãti sistemul nu a produs un efect deosebit pe piatã, deoarece este încã un sistem destul de lent, datoritã în principal limitãrilor actuale impuse de arhitectura unui PC.
       Odatã cu aparittia calculatoarelor personale care au la bazã microprocesoare de tip I80386, sistemele de operare UNIX/XENIX au început sã pãtrundã în tot mai multe configuratii pe microcalculatoare.

Inapoi                                                            Inainte
Prima paginã