Cuvânt înainte
(Anul cub)
        Este matematica o lecturã numai pentru initiati?
        Multi se îndoiesc, fãrã motive suficiente, de posibilitãtile lor de asimilare, mai ales când sunt pusi în fata limbajului arid, "colturos", al matematicii. Unele sondaje efectuate în rândul elevilor aduc tot mai des în discutie problema dificultãtilor pe care le întâmpinã acestia în întelegerea si aprofundarea matematicii. Dificultãtile se manifestã, în primul rând, datoritã limbajului foarte particular ale acestei discipline. Chiar si o bunã parte a literaturii de popularizare sau a asa-ziselor "cãrti de vacantã" din acest domeniu nu reusesc prin patetism sã atragã si alti cititori în afara celor avizati.
        Cândva câtiva poeti prieteni îmi mãrturiseau cã ar fi interesati sã cunoascã unele din tainele matematicii de care s-au apropiat altãdatã multi poeti renumiti. Se simte nevoia, chiar si în domenii mult distantate precum în artã, de o anumitã culturã matematicã. Si atunci, o întrebare pare inerentã: cu ce ar trebui sã înceapã, pe ce ar trebui sã punã mâna mai întâi cineva neinitiat, pentru a depãsi "cosmarul" pe care l-a trãit în scoalã la orele de matematicã? "Nu înteleg aproape nimic dintr-o carte de matematicã, desi nu pot sã nu recunosc cã am încercat. Inãuntrul ei nu e deloc limba românã", se lamenteazã, poate pe bunã dreptate, unii.
        Fãrã îndoialã, matematica are limbajul ei caracteristic, propriu, unic si universal. Acesta este usor de recunoscut: abundã în definitii, teoreme, notatii, demonstratii, observatii, exemple si aplicatii, desene si figuri etc.
        Indiferent de abundenta de simboluri ciudate folosite în matematicã, gândirea rationalã rãmâne mereu dependentã de limba naturalã, în cazul nostru limba românã.
        Este nevoie de o bogatã literaturã de popularizare a fenomenului matematic. În acelasi timp, se simte nevoia implicãrii unui alt mod de a întelege matematica, de a o "umaniza". Cu alte cuvinte, este necesarã o altã modalitate de a prezenta si rãspândi matematica în masã.
        "Umanizarea" matematicii se poate face în primul rând prin limbaj. Desenul matematic, deseori complicat, se impune a fi prezentat într-o altã luminã, care sã reuseascã sã-l atragã si pe cel ce îl refuzã deliberat.

        Aceastã lucrare s-a nãscut din consideratiile prezentate mai sus si nu este mai mult decât o încercare ineditã de a atrage cât mai multi cititori, prin limbajul poeziei deloc conventional, pe drumul descoperirii tainelor si frumusetilor pe care le ascunde, aproape în mod egoist, matematica. Hainele poeziei cu care sunt îmbrãcate problemele propuse, împreunã cu acestea, nu reprezintã mai mult decât o invitatie la o "gimnasticã a mintii", pe tãrâmul plin de satisfactii al matematicii recreative.
        Problemele pe care vi le oferã lectura acestei cãrti de vacantã sunt partial inspirate din diferite surse. Toate însã sunt redate în forme noi, iar o parte a problemelor sunt rodul creatiei autorului. Marea majoritate a lor necesitã rezolvãri la nivelul cunostintelor elementare, primite în clasele primare si de gimnaziu. Insã intuitia, spiritul de observatie, rationamentul corect si perspicacitatea cititorului sunt adevãratele calitãti care pot fi antrenate în acest "joc al mintii". Doar câteva probleme mai dificile sunt notate cu simbolul * si sunt adresate celor initiati.
        Partea a doua a cãrtii este consacratã rezolvãrilor si rãspunsurilor la probleme. Desigur, este indicat ca acest capitol sã fie folosit doar pentru confruntarea rezultatelor proprii.
        Desi am dorit-o, nu stiu cât am reusit ca aceste "poeme-probleme" sã se constituie într-un auxiliar al educatiei matematice pentru o categorie cât mai largã de cititori. De aceea mã simt îndemnat sã sper prin cuvintele pline de semnificatie ale lui Oscar Wilde: "Cel mai bun mijloc de a scãpa de o tentatie este de a obtine satisfactia ei".

Autorul

Prima paginã